Ieri am fost cu Sorin la un magazin de mobilă. Am făcut și-o poză. O încarc mai jos.
Banal, nu-i asa?
Și totuși, nu e. Cel puțin pentru mine, actiunea de ieri a însemnat foarte mult. Un soi de “trezire la viață”. O primăvară…
…Era anul 2012 și mă desparțisem de Victor. Duceam o cruce grea de aproape un an, în taină, să nu afle lumea de drama pe care o traia familia noastră. Aflasem de “cealaltă femeie” cu un an în urmă, însă mă incăpățânam să vorbesc despre asta. Cu nimeni. Nu știau nici măcar parinții, darămite prietenii. Cel ce știa, dar nu știu cat ințelegea, era Victoras. Era adolescent, nu-l includeam în discuțiile noastre, însă blocurile noi au pereții subtiri, ce vorbesti într-o camera se aude până în colțul celălalt al casei. Iar adolescenții sunt curioși…
In rest…era taina mea , subră, întunecată, greu de dus. Nu stiam nici eu de ce o tineam în mine. Pe de o parte, îl iubeam pe Victor, speram să fie doar un vis urât, mai ales că se jura continuu că nu e ceea ce pare a fi și că nu va renunta niciodată la noi, la mine, la familie, la copilul său. Pe de altă parte, îl iubeam si nu vroiam să-i zdruncin imaginea de parlamentar. Cum ar fi fost să se afle că “alesul” duce o viață paralelă. Nu, nu vroiam să se afle această rătăcire a sa.
Si nu în ultimul rand, …trăiam și eu ceea ce , mai apoi, am aflat că trăiesc toate femeile aflate în situatia mea : le e rușine LOR, de ceea ce le-a făcut bărbatul….
…Divortul se pronunțase în taină, la notar. Despre acea zi am povestit, voalat, in cartea mea, și sigur voi mai povesti, deși este ziua pe care as vrea-o ștearsă din viața mea. Țin minte că dupa aceea a început coșmarul : jihadul, pornit de presă ( care primise undă verde ca, după divorț, să mă atace dur), apoi acomodarea cu viața de mamă singură. Mamă de adolescent – adică, de copil aflat la cea mai complicată varstă.
Prima acțiune din categoria : “eu, femeie singură” a fost aceea de a-mi cumpăra un pat, pentru a-mi continua viața în camera Marinușei ( ea era studentă se mutase deja separat) . În dormitorul nostru – al meu cu Victor – n-am mai putut intra, decat după cativa ani…Pur si simplu, nu puteam nici măcar să intredeschid ușa. O dată pe lună intra în el, să steargă praful, femeia care mă ajuta la curațenie…
Am mers, asadar, la IKEA, n-aveam bani de mobile scumpe, banii nu mă dădeau afară din casă. În plus, Iubeam IKEA , căci obisnuiam să mergem des cu Victor acolo. Uneori chiar si numai pentru a lua pranzul, la restaurantul magazinului.
…Nu bânuiam că avea sa fie …cea mai grea “Ikee” din viața mea. Mă ciocneam numai de cupluri care isi cautau mobilă pentru începuturi de drum sau pentru reamenajarea casei, se țineau de mană, parcurgeau , râzând și vorbind cu voce tare, labirintul magazinului. Analizau mobilele, studiau schițele făcute acasă, își notau dimensiuni, găsite la fata locului. Era un brainstorming al iubirii, care se suprapunea dramatic peste starea mea de spirit. Umblam, ca un robot, printre șirurile de dulapuri , canapele și colțare, aproape că uitasem ce anume căutam. Eram cu ochii pe fericirea Lor, cu gandul la cea care fusese, candva, și a mea…De nu știu cate ori m-am luptat cu lacrimile care îmi forțau capatul ochilor.. Din loc in loc, mai zambeam si mai schimbam cateva cuvinte, de complezență, cu oameni care mă recunoșteau. Restul , slavă Domnului, erau cu ochii în etichetele spânzurate de mobile.
…Supliciul a durat o vesnicie. In final, o vânzătoare corpolentă m-a ajutat să aleg patul dorit. Am achitat și m-am facut nevăzută, tremurand în mine ca un ținut zguduit de cutremur. Mi-am jurat ca niciodată, dar NICIODATA – NICIODATA, să nu mai calc în “magazine de familie”.
Și nu am mai călcat. Timp de , iată , 14 ani…
Aseară am fost cu Sorin la Mobexpert. Mi s-a părut straniu. Păseam ca pe o planetă necunoscută, doar că puteam respira. Era și ceva nod în gât, dar unul parca diferit…La un moment dat i-am strans mana și i-am povestit experiența mea de acum 14 ani…Am avut surpriza să-mi mărturisească faptul că trecuse și el prin asa ceva…
Ne-am făcut o poză si deodată am simțit că mi-e cald si bine.
Rurbică oferită de FARMACIILE CATENA :VIITORUL OCHILOR TĂI
Comentează