Călătorii Timp liber

La Copenhaga, călăuziți de Mica Sirenă. Ep.2 :  Hans Christian Andersen și lumea poveștilor sale 

Foto: ELENA CRISTESCU

   …Dacă n-ați auzit niciodată de “Mica sirenă”, de “Prințesa și bobul de mazăre”, de “Soldățelul de plumb”, “Fetița cu chibrituri” sau “Rățușca cea urâtă”, scuzați-mă, dar… e ceva neînregulă cu voi! Înseamnă că v-ați născut… direct mari! Sau că ați avut o copilărie incompletă. Pentru că toate cele de mai sus, plus o mulțime de altele asemeni lor, reprezintă poveștile copilului universal. Din Peru și până la Marele Zid chinezesc, din Etiopia și până la cercul polar de Nord, din California și până la Tecuci, toți copiii planetei știu aproape pe dinafară minunatele basme ale lui Hans Christian Andersen. Au crescut cu ele. Le-au îndrăgit personajele, au suferit și s-au bucurat laolaltă cu acestea și, crescând, le-au citit cu poftă aceleași povești, copiilor lor.

Basmele celui ce semna “H.C.” au fost traduse în peste o sută de limbi ale pământului și continuă și astăzi, după aproape 150 de ani de la moartea sa,  să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. Studiourile Disney le-au folosit ca sursă de inspirație pentru grandioase producții cinematografice iar industria de pretutindeni le-a folosit imaginea în jucării, rechizite, veșminte pentru copii, costume de carnaval și așa mai departe. Însuși simbolul orașului Copenhaga este încântătoarea făptură feminină ale cărei picioare au fost înlocuite, de imaginația autorului, cu o coadă de pește. Să vă reamintesc, poate, că primele noastre fotografii pe tărâm danez ne înfătișează..cum altfel? decât în tovărășia micii sirene, statuia plasată pe o stâncă, la mal de mare. Mica Sirena, careia danezii ii spun „Den lille havfrue” dar in lumea larga e cunoscuta ca „The Little Mermaid”, n-a fost construita ca sa preamareasca gloria armelor precum arcurile de triumf, nici ca sa apere tara de navalitori,  precum Kremlinul. A fost modelata in semn de omagiu pentru autorul unui basm celebru în întreaga lume : scriitorul Hans Christian Andersen.

      Și, ce să vezi? astazi am stat în brațele acestui mare scriitor  …hm…ma rog, în brațele statuii reprezentându-l și care se află la doi pași de Primăria din Copenhaga. Iar de la Primărie până la Muzeul inedit ce poartă numele marelui povestitor, nu sunt decât doi pași; făcuți cu prudență , ca să nu dea peste tine stolurile de bicicliști , crescuți  și ei, cu siguranță, cu poveștile scriitorului născut la 2 aprilie 1805, la Odense.

    Muzeul inedit de care vă voi vorbi astăzi a fost organizat de catre edilii orașului  în cadrul proiectului mai amplu “Believe it or not” – un concept american cu care am făcut cunoștință la New York, pe când Victor al meu era adolescent. “Believe it or not” pune în pagină cele mai traznite lucruri, întâmplate pe pământ și care sunt greu de crezut că ar fi fost aievea. Vă voi vorbi despre el intr-un al capitol, astăzi însă mă întorc la scriitorul care a refuzat toată viața să semneze altfel decât cu inițialele H.C.,  editurile serioase respectându-i dorința chiar și după ce acesta a devenit praf de stele.. 

   Voi reveni așadar la muzeul de care începusem să vă vorbesc. De ce “inedit”? – veți întreba. Pentru că muzeul copenhaghez dedicat scriitorului devenit “comoară națională” pentru danezi, nu păstreaza datele unui muzeu clasic . Și nici al unei case memoriale. Muzeul-mamă este, de fapt,  la Odense – locul natal al lui H.C. În Copenhaga, la Rådhuspladsen , la numărul 57, câțiva posesori de imaginație debordantă și-au investit-o într-un mod iscusit : au ales le vorbească turiștilor din întreaga lume – copii și…fosti copii – într-o manieră aparte, despre cel ce le-a îmbogățit sufletul cu poveștile sale.

      Într-o clădire cochetă – ea însăși desprinsă din poveste –  după ce parcurgi “trăznăile” lui Ripley Împărat ( Robert Ripley a fost un faimos autor de benzi desenate american, care a pus pe picioare un proiect uluitor, devenit franciză internațională) , ajungi într-un “apendice” al Muzeului “Ripley – believe it or not” : universul lui Andersen, recreat atât din punct de vedere al vieții sale, cât mai ales al creației sale ce moarte nu va cunoaște.

….Iată străduțele din Odense, iată și căsuța în care s-a născut scriitorul. Iată-l și pe tatăl său, om simplu ce-și câștiga traiul practicând meseria de cizmar și iată-l și pe micuțul Hans Christian, mișunând pe lângă tatăl său. Încă din copilărie, băiețelul a dovedit o inteligență și o imaginație sclipitoare,  trăsături încurajate de îngăduința părinților.  În timp ce colegii săi de generație se jucau pe uliță, Hans Christian și-a construit un mic teatru de jucărie și zăbovea mai mult pe acasă,  făcând haine pentru păpușile lui și citind toate piesele care-i cădeau în mână. Era cunoscut pentru memorarea integrală a pieselor lui Shakespeare și recitarea lor, folosindu-și păpușile de lemn drept actori. Hans Christian era încă copil, atunci cand tatăl său a murit și, pentru a fi capabil să se întrețină singur, a fost nevoit să lucreze ca ucenic al  unui țesător iar apoi al unui croitor. La vârsta de paisprezece ani Andersen s-a mutat la Copenhaga, căutând de lucru ca actor la teatru. Vocea lui plăcută l-a ajutat să intre la Teatrul Regal Danez,  cariera sa întrerupandu-se însă după ce vocea i s-a schimbat. Într-o bună zi,  un coleg de la teatru l-a recomandat drept poet ; Andersen a luat în serios acest lucru și a început să se concentreze asupra scrisului.

     …Străbatem, cot la cot labirintul muzeului , eu și colega mea, Elena  și citim cu interes variantele în engleza ale tuturor informațiilor conținute de panourile ce însoțesc reconstituirile scenelor din viața marelui scriitor. Elena e mai aproape de tărâmul poveștilor decât mine, chiar si numai prin prisma faptului că Alex al ei e încă mic. Victor al meu…e deja atât de mare, încât încep serios să mă antrenez mental pentru etapa următoare a vieții mele, în care va trebui să-mi exersez …aptitudinile de povestitor! Sunt sigură că nepoții mei vor aprecia faptul că, iată, nu am uitat nici acum poveștile lui Andersen, cele în care mi-a fost împachetată copilăria . Că veni din nou vorba, …iată  și masa de lucru la care au prins viață toate aceste povești nemuritoare, ce-au venit înspre noi dinspre Danemarca începutului de secol al XIX… Privesc fascinată către biroul în care lucra Andersen : nu tu televizor, nu tu laptop sau calculator performant, nu tu mobil de ultimă generație, nu tu…nimic din ceea ce astăzi ne ușurează traiul și activitățile cotidiene. Biroul este  reconstituit identic și-mi imaginez că , iată, din această peniță a curs cerneala peste cuvintele ce au alcătuit emoționanta istorisire despre sărmana fetiță cu chibrituri…

 

     Ceva mai incolo, încep reconstituirile celor mai faimoase povești ale lui H.C. Cum anume? In cel mai spectaculos mod, avand în vedere targetul cel mai tânăr : în mici incinte ale muzeului, sunt imaginate scene din poveștile cele mai cunoscute ale lui Andersen. Personajele par reale și asta și datorită executării lor în maniera celor din faimoasele muzee ale lui Madame Thussausd, răspândite pe glob..


Acționăm butonul de limbă engleză și o voce de povestitor , venită din neant, ne reamintește, preț de 3 minute, povestea în fața căreia am intrat. Ascultăm ca niște copii istorisirea și…cu regretul că  muzeul se termină mai repede decât ne-am fi dorit, ne reamestecăm în tumultul cotodian. Și ne pare că scene din istoriile  abia reamintite le întâlnim și pe străzile Copenhagăi : căsuțe de poveste, fete bălaie pedalând de zor în așteptarea unor prinți corporatiști și vitrine în care prețuri astronomice marchează haine precum cele noi , ale împăratului..😁

Serial realizat cu sprijinul    : VISIT COPENHAGEN și COPENHAGEN CARD

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.