Foto : ELENA CRISTESCU
Dacă ești un turist care se respectă ( ce mai e respectul, în zilele noastre?!?) atunci vei așeza în capul oricărei călătorii pe care o întreprinzi, nu numai o strașnică documentare ( aici nu-ți vei rupe pingelele, pentru că internetul te plimbă, din fotoliu, în orice colț de lume, fără să trebuiască macar să-ți legi centurile de siguranță!) , ci și o vizită concretă în Muzeul care adună istoria orașului pe care l-ai ales ca destinație.
Fiecare oraș al lumii are așa ceva : Municipalitatea își încordează mușchii și strânge de peste tot dovezile
nașterii și evoluției urbei sale, uneori prefigurându-i și viitorul, mai mult sau mai puțin îndepartat. Și o fac Municipalitatățile lumii în moduri diferite, în funcție de imaginația echipei, fondurile alocate sau gradul de implicare sufletească.
La Copenhaga se pare că toate cele trei elemente și-au dat mâna, pentru că Muzeul Orașului Copenhaga arată…”wow!”. Nu l-am descoperit cu greutate : înțelepții edili l-au plasat chiar în buricul târgului! În plus, deși am ales să începem cu el periplul nostru – adică în acel “moment zero”, în care nu știi nici încotro s-o iei și nici macar habar n-ai cum se cumpără un bilet de metrou! – Elena mea este number one în materie de oriectare turistică. Nu, nu și-a petrecut copilăria ca cercetaș prin coclaurile patriei, dar stăpânește perfect tehnica “orientarii online” : știe ce aplicații să-și descarce în orice țară, drept care știe în orice moment cum se ajunge din punctul A in punctul B, cu ce mijloc de transport sau în câte minute, pe jos. Și cum amândouă suntem practicantele unei vieți sportive ( ea mai mult, eu – încercând să țin pasul!😄) , “pe jos” – ul s-a instalat confortabil in planurile călătoriei noastre.
…Așadar, iată-ne în fața Primăriei de Copenhaga, descoperind pe telefonul Elenei că Muzeul orașului ar trebui să fie la doi pași. Afară e un soare coafat cu vânt – acel vant despre care fusesem avertizată încâ de acasă, drept care mi-am lăsat acasă celebrele palării și mi-am asumat cu bună știință că în fotografiile acestei călătorii voi arăta mereu ciufulită. Adică horror! Parcurgem străduțele cu entuziasmul începătorului, dar și cu o oarecare prudență : am fost avertizate în repetate rânduri că , in Copenhaga, nu de mașini trebuie să te ferești, ci …de bicicliști! Numărul bicicletelor îl depășește, în statistici, pe cel al locuitorilor ; pare că tot orașul pedalează în draci, iar parcările de biciclete sunt de-a dreptul spectaculoase : te poți ratăci în ele ca într-o pădure! Evident, toate arterele – principale sau secundare – au o generoasa bandă pentru biciclete. Iar de pedalat, pedalează toți, de la mic la mare, în ținute dintre cele mai diverse : de la cele sport, previzibile, până la cele office sau chiar elegante. Și pedalează atât de firesc și de relaxat, de zici că n-au niciun stres și că, iată, condiția fizică îi face ca această îndeletnicire să fie o joacă.
Dar…bref! Ne aflăm în fața noii clădiri a Muzeului Copenhagăi, în care cărămida roșie se rânduiește frumos, într-o construcție pe câteva niveluri care păstrează specificul arhitectural al orașului. Muzeul este “abent” – adică “deschis” – ne anunță panoul de la intrare în limba imposibilă pe care urmează s-o auzim în următoarele 10 zile. Engleza este însă aici ca la ea acasă , iar muzeele cel puțin, au toate indicațiile și informațiile bilingve.
Cei de la intrare sunt numai un zâmbet și ne validează legitimațiile de presă. Fusesera avertizați de vizita noastră, iar simpaticul Jasper – “head of Communication” – este ghidul perfect. Îl scutim însă de pierderea vremii cu noi : un intro generos despre muzeu ( întâmplat în fața superbelor vitralii de la intrare) , după care “Thank you so much, Jesper!” , suvenirul mioritic de rigoare și…așa cum viața ne-a învătat, ne vom descurca singure!
Nici nu-i greu : muzeul este foarte bine sistematizat, cele 14 încăperi ale sale, rânduite cronologic, te ajută să parcurgi, de la un capat la altul, povestea orașului, cu personajele sale ce au evoluat de la “locuitorii preistorici”, până la cei moderni, de astăzi. În plus, urmele pașilor pe gresia muzeului te ajută să nu te rătăcești printre secolele de istorie. Dacă muzeul e plicticos? Nici gând! Modul clasic de prezentare ( vitrine cu documente și “mărturii materiale”, panouri cu informații etc) se împletește cu cel modern : ecrane cu imagini dinamice, design modern ( dacă nu nordicii, atunci cine? – in materie de design danezii țin steagul sus!) , idei năstrușnice de a evidenția diverse “întâmplări” din biografia unuia dintre cele mai frumoase orașe ale Scandinaviei.
Vizita în Muzeul orașului Copenhaga devine, iată, o plimbare virtuală ce spintecă istoria, incepand cu perioada îndepărtată a legendarilor vikingi – Viking Age, cum îi spun nordicii – până în zilele noastre. Muzeul aduce în primplan istoria unor clădiri și piețe faimoase ale orașului – cele pe care se sprijină istoria acestuia și care au jucat fiecare câte un rol central în evoluția acestor locuri : Piața Primăriei, spre exemplu, unde localnici au sărbătorit sau demonstrat, cu diferite ocazii, preț de secole, apoi edificiile din jurul Palatului Amalienborg, diferitele culturi ale districtelor capitalei daneze. Și despre faimosul și controversatul cartier Christiania vorbește una din sălile muzeului – acel “oraș liber” în care oameni rebeli trăiesc după bunul lor plac, sfidând regulile și , de multe ori, legea și amintindu-ne de perioada “hippie”.
…Cum arătau copenhaghezii în trecut și care le era modul de viață? – iata alte două întrebari la care muzeul încearcă să răspundă, prin dovezi spectaculoase, desprinse din maruntaiele orașului și puse în valoare în modalități inedite. Vrei povești documentate? Le poți viziona în cele câteva mici săli de proiecție sau chiar pe led-screen-urile împrăștiate prin încăperile muzeului. Iată, bunăoară, copenhaghezii de astăzi – tineri și vârstnici, aparținând unor diferote categorii sociale – îți vorbesc firesc, în mărime naturală, de pe ecranele verticale despre orașul lor și despre viața lor concretă de “simpli cetățeni”. Muzeul se încheie cu o frumoasă panoramă a orașului – o uriașa machetă care te îmbie să-i vezi apoi și în realitate mulțimea de micuțele clădiri din compoziție.
Dacă ești pus pe treabă, organizat și nu ai multă vreme de consumat în fiecare astfel de loc ( aici ne-am uitat în oglindă și ne-am recunoscut!) poți da o raită prin muzeu în maxim o oră ( cu condiția să citești ceva înainte depre oraș!). Dacă însă ești meticulos și, in plus, ahtiat după istorie, ți-ai găsit nașul! Muzeul te va fascina și poți petrece în el chiar și jumatate de zi!
Serial realizat cu sprijinul : VISIT COPENHAGEN și COPENHAGEN CARD
Comentează