banner marshal garden
Călătorii Timp liber

Jurnal de călătorie la Oslo. Episodul 28. Când Bachus are chip de viking.

Pe drumul de întoarcere, în cursa Blue Air care ne ducea, ca gândul, către casă, făcând o recapitulare mentală a episoadelor mele, mi-am dat seama că am uitat să mă documentez despre felul cum beau norvegienii. Înainte de a ajunge în Norvegia, auzisem că beau cam multicel. Dar cum nici eu, nici Geta nu avem o relație prea strălucită cu Bachus, această temă ne-a ieșit, pur și simplu,  din minte. Îmi amintesc  doar că prietenii noștri de la ambasadă – familia Marin – ne atrăseseră atenția că băuturile, în supermarketuri sunt foarte scumpe. Asta pentru că mă interesasem ce suveniruri “bahice”  le-aș putea duce prietenilor mei, la întoarcerea acasă.

Însă iată cum Dumnezeu le rânduiește pe toate ( mai ales că , fiind în avion, mă aflam și mai aproape de El! ). Locurile noastre au nimerit plantate între cele ale unui grup de muncitori în construcții, care se întorceau și ei acasă. Erau vreo 7, vorbeau tare și erau veseli nevoie-mare că-și vor revedea familiile, după aproape un an petrecut pe un șantier în Bergen. M-au recunoscut, m-au întrebat de ce nu mai fac “Ceaiul de la ora 5” ( întrebarea care mi se pune cel mai des!) și..ne-am “împrietenit”. Suficient cât să-i întreb și pe ei despre subiectul pe care-l “ratasem” la fața locului. Beau, așadar, norvegienii? Întrebam, după toate aparențele,  niște experți!

O, da, și încă cum! – au sărit toți pe mine. Cică norvegienii beau ( așa cum auzisem și eu)   unii –  mai ales cei în vârstă –  beau și în timpul săptămânii, însă marea majoritate beau de vineri seara până sâmbătă. Cum, nu beau și duminica?!? – m-am mirat. Cică nu. Duminică nu mai beau deloc și asta pentru că sunt un popor responsabil care vrea  să se refacă pentru serviciul de a doua zi. Mi-au povestit cum , într-o zi când râdeau , pe șantier, de felul cum beau norvegienii, de vineri până duminică, colegii norvegieni le-au replicat : “Da, noi bem de vineri până duminică, dar voi beți de vineri până vineri!”

Si..- am continuat eu cu o curiozitate firească  – e scumpă băutura? Da, cică băutura e foarte scumpă și se vinde doar în magazine specializate , carora în norvegiană li se spune  Vinmonopolet. Ai voie să cumperi o sticlă de vin, însă  doar până la ora șase.  Bere poți lua numai din supermarket, dar și aici există o restrictie :  doar până la ora opt.

În restaurante sau puburi, o bere costă peste 40 de lei și un pahar de vin 50 – 70 de lei. Firește, nu uitați că un salariu mediu, in Norvegia, este cam 3000 de Euro! În ceea ce privește vinul, prețul unei sticle pornește de la echivalentul a 150 de lei. In weekend, “programul de băutură” devine și mai crâncen : poți cumpăra alcool doar până la ora…. 3! Asta da, supliciu! Și…voi cum v-ați descurcat? – i-am întrebat, văzandu-i cu câtă poftă se luptau cu berile achiziționate în avion ! “ – Păi noi de ce credeți ca zburăm acasa? Ca să ne refacem proviziile de pălincă!”- mi-au raspuns, râzând. Erau toți maramureșeni…

Și acum să vorbim puțin, la modul concret, despre ceea ce beau norvegienii.

Pentru că nu ne adresăm numai cititorilor interesați de băuturile alcoolice, voi începe cu ceva mult mai general : cafeaua. Norvegienii sunt mari amatori de cafea, iar statisticile îi plasează pe locul al doilea în lume: 142 de litri de cafea pe an ( statistica este din 2011). Sau, dacă vreți în kilograme : aproape 10, într-un an! Și tot statisticile ne spun că norvegienii s-au cocoțat pe locul patru mondial, dpdv al consumului de cafea pe cap de locuitor. “Hai la o cafea!” sunt cuvinte des folosite de aceștia, iar cafelele sunt cel mai adesea însoțite de prajiturele ( gen fursecuri)  și incununează prânzurile copioase. Cafeaua se servește , de regulă, în căni și nu în cești, cum suntem noi obisnuiți.

În ultima vreme, și aici ca și în celelalte țări occidentale,   prepararea cafelei prin prăjire, măcinare și fierbere a cam dispărut, ea cedând locul stilului italienesc de a prepara cafaua: în cafenele specializate , de către experții “baristas”.   

Cafeaua este inclusă, de altfel, și în cea mai tradițională băutură alcoolică din Norvegia, denumită “karsk”, specifică regiunii Trondelag. Karsk amestecă deci cafeaua cu “moonshine” ( denumirea dată băuturilor americane tradiţionale distilate în perioada prohibiției, produse ilegal şi transportate pe atunci “la lumina lunii”) și eventual cu o linguriță de zahăr.

Iar acum despre alcool. În Norvegia, producția de alcool, și la scară industrială, dar și la scară redusă, are o bogată tradiție. Producția de bere a crescut foarte mult, odată cu numărul fabricuțelor de bere. În pofida politicilor extrem de restrictive, pe care le practică statul norvegian în materie de alcool, există o semnificativă comunitate a consumatorilor de bere și o multitudine de tipuri de băuturi. Că doar legile sunt făcute pentru a fi încălcate, nu?

Berile cele mai populare în Norvegia sunt pilsner si bayer ( berea roșie). Berea tradițională se laudă cu un continut mult mai bogat în alcool și malț. Doar magazinele specializate au voie să comercializeze berea, în Norvegia. Bunăoară, n-ai să vezi niciodată bere în benzinării!

Există și o “bere de Crăciun”, care datează din cele mai vechi timpuri și se bucură și astăzi de același succes : juleol. Este o bere brună, producția sa nu mai este doar un monopol al statului, fiind permisă și privaților, însă numai în ajun de Crăciun. Și dacă tot vorbim de perioada în care rege este Moș Crăciun, vă voi aminti și de Glogg. Aceasta este o altă băutură consumată de norvegieni în perioada sărbătorilor de iarnă. Aș zice că este un fel de vin fiert de pe la noi. Are un gust ușor picant și se servește obligatoriu caldă. Dacă vrei să ai o gustare “ca la carte” și să corespunzi spiritului Crăciunului,  vei asocia glogg-ul cu pepperkake : o prăjiturică mică, asemănătoare cu turta dulce de la noi. În perioada sarbătorilor de iarnă nu există o bucurie mai mare pentru copiii norvegieni, decât să prepare pepperkake, cot la cot cu mamele lor. Si pentru că tot vorbim de copii, fac o paranteză , spunându-vă că micuții norvegieni se dau în vânt dulă așa numita “julebrus” – o băutură aromată, condimentată și foarte răcoritoare. Ceea ce nu înseamnă că omniprezenta Coca-Cola și suratele sale nu au pus stăpânire pe poftele ale celor mai tineri cetățeni ai Norvegiei.   

Voi mai pomeni tot aici, la capitolul “băuturi care nu te cherchelesc chiar din prima” și de berea cu cidru, care a văzut lumina zilei spărgând barierele create de limitările impuse de stat în materie de alcool.

Datorită climatului său nu foarte prietenos, Norvegia nu s-a putut lăuda niciodată cu cultivarea viței de vie, ceea ce face ca vinurile să nu fie chiar un produs ușor de obținut. De aceea, producția de vin este aici monopol de stat.

Să vorbim acum despre băuturile distilate. Bautura tradițională norvegiană se numește AKEVITT ( variantă : Aquavitt) . Aceasta se laudă cu o concentrație de 45% alcool și la baza ei stau cartoful și tărâțele de grâu fermentate. Aroma este dată de semnițe de chimen. De ești străin, cand te servesc cu Akevitt, norvegienii te asigură că , după numai un pahar, viața îți va părea mult mai frumoasă! Denumirea băuturii vine de la latinescul “aqua vitae” – apa vieții. Grăitor, nu?

Norvegia mai este cunoscută și ca producător de vodcă , apă îmbuteliată și sucuri de fructe. În zonele sale rurale, în gospodăriile norvegienilor se fabrică “hjemmebrent” – acel “moonshine” de care vă spuneam mai sus. Alcool distilat , adică.  Chiar și pentru consumul personal, acest act este considerat a fi ilegal. Legea norvegiană consideră că orice băutura alcoolică ce depășește procentul de 60% trece în categoria narcoticelor și atrage după sine pedepse usturătoare.

   Așa că…dacă vă place să cam trageți la măsea și nici nu stați prea bine cu banii, nu e cazul să vă propuneți Norvegia ca și destinație!

Fotografii realizate de Georgeta Nistor

Serial realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Oslo, Ambasadei Regatului Norvegiei la București și Camerei de Comerț si industrie România-Norvegia

 

Femei de 10 pe Facebook