Dumitru Burtoșanu ( Silviu Biriș) este un prosper om de afaceri al zilelor noastre, cu averea clădită pe înșelatorii. Vinde cosmetice pe bază de esentă de baobab, dar care , în realitate, conțin orice , numai esență de baobab nu. Într-o singură zi însă, Burtoșanu își găsește nașul – pe Cristian Ursulică, un subaltern tupeist, gata să îl dezbrace, prin 
șmecherie și șantaj, de bună parte din averea sa ilicită ( Pavel Bârsan). Dar povestea nu este numai despre usurința cu care poți pierde, într-o zi, totul. Burtoșanu mai are, pe deasupra o soție dusă cu pluta ( pe Aurora , interpretată de Magda Catone), o fiică zgubilitică, asemeni generației din care face parte ( Colette , în persoana Anei Odagiu) și o menajeră care păstrează nota de nebunie a familiei ( Rădița Roșu).
Și acum voi rosti o descriere din care nu veți înțelege nimic : Burtosanu se pregatește să o ia de nevastă pe fiica patronului său, însă cea pe care o crede fiică – ingenua Ioana Batoza ( Natalia Dragomir) , nu este de fapt fiica lui Burtoșanu, acesta obligandu-l apoi pe Ursulică să se însoare cu adevărata sa fiică, Colette, lăsată, chipurile , gravidă de șoferul Gicu, un cetațean de etnie arabă. ( Răzvan Oprea). În final, dupa ce în scenă își face spectaculoasa apariție noua menajeră a familiei – Corina, fosta iubită de prin tinerețile lui Burtoșanu ( Ozana Barabancea) , se va afla că, de fapt, Batoza este fiica lui Burtoșanu. Nebunie generală! Și toate aceste personaje, multe și încâlcite, gravitează în jurul unor valize cu bijuterii și bani, care ba apar, ba dispar, spre disperarea atât de savuros jucată de Silviu Biriș….Iar dacă n-ați înțeles nimic din ceea ce am povestit eu până acum, nu este pentru că …”nu mi-am luat tratamentul” ( spectatorii din seara asta, de la premiera jucată la Cinema Pro, știu de ce spun asta!) , ci este pentru că întreaga
poveste e , de fapt, o încurcătura de mațe, de cupluri, de valize, de planuri de viitor. Un lucru e clar : Piesa nu trebuie povestită, piesa trebuie văzută, mai cu seamă într-o zi în care simți că toate corăbiile ți s-au înecat. Pentru că umorul ei te vindecă. Căci umorul lui Claude Magnier este deplin, comicul de situație domină cele două ore de spectacol și nu întâmplător inspiratul regizor Răzvan Oprea a optat pentru acest autor : căci el a semnat piesa după care s-a realizat celebra comedie “Oscar”, în care Luis de Funes a făcut un rol magistral.
Dar nici noi nu suntem mai prejos, căci îl avem pe Silviu Biriș al nostru, deștept, talentat și spumos , și o mai avem și pe inegalabila Magda Catone, atât de reconfortantă, în nebunia sa excelent interpretată. De fapt , toți actorii își onorează cu talent rolurile încredințate de regizor, smulgând frecvent, în timpul reprezentației, ropote de aplauze. Aplauze primește, încă de la apariția în scenă, și Ozana Barabancea, și nu numai pentru că publicul “o cunoaște de undeva”, ci pentru că rolul său episodic este asezonat cu o excelentă interpretare “ a capella” a nemuritorului șlagăr “Habar n-ai tu”. O mențiune specială și pentru tânăra scenografă Simona Marcu, foarte inspirată în îmbrăcarea personajelor, în ton cu nebunia generală desfășurată pe scenă.
…Există oare și o morală a piesei, dincolo de hohotele de râs și starea de bine, pe care 
aceasta le generează? Poate cea din însuși titlul său : dacă nu ești prudent și nu te inconjori de oamenii potriviți, poți pierde într-o singura zi tot ceea ce ai. Dar nu-i loc de gânduri prea serioase, în timpul spectacoluli. Căci asistăm , de fapt, la o excelentă comedie!
P.S. Cu subiectivismul generat de prietenia noastră și de nenumăratele colaborari de la TVR, voi risca să-i dau medalia de aur senzaționalului Silviu Biriș, pe umerii căruia mi s-a părut că s-a sprijinit cel mai tare succesul piesei.
….dar îl rog să împartă medalia cu pricina, cu minunații săi colegi de scenă și cu talentatul regizor, pe care i-am aplaudat cu aceeași poftă, la finalul spectacolului!
Foto : Georgeta Nistor
Comentează