Călătorii Timp liber

Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 13 : Acasă la ABBA

 Foto: Elena Cristescu     


Ciquitita, I have a dream, Money,money,money, Fernando, Mamma Mia, The winner takes it all, Thank you for the music….Doamne, si câte si mai câte titluri, care, pentru generații întregi, au însemnat o lume extraordinară : lumea cântecelor grupului ABBA. 

…Îmi amintesc că eram la liceu și Abba era în mare vogă, chiar și într-o Românie sufocată de dictatura ceaușistă. Programele Televiziunii Române înca nu intraseră în etapa îndobitocirii maxime, așa că românii urmăriseră momentul în care cei patru bălai cântăreți ce-și spuneau ABBA, au câștigat Eurovisionul, si a doua zi, toată lumea fredona Waterloo. Cântecele circulau pe casete, și ni le copiam unii de la alții, învătându-le pe dinafară ( a fost cel mai eficient  curs de limba engleză!) și cântându-le la toate ceaiurile noastre de adolescenți. La întrebarea “Ce formație îți place cel mai mult?”, copiii și adolescenții de vârsta mea răspuneau alternativ: ABBA și Boney M.

Mandatory Credit: Photo by I.B.L./REX/Shutterstock (654424a)

…Mai țin minte că, la un moment dat, draga mea Gabi, vecina de etaj și prietena mea ceva mai mare, care lucra pe atunci la TAROM ( cu ceva ani în urmă a ajuns chiar director general al Companiei), a făcut rost de “ultimul disc cu ABBA”. Aceste cuvinte trezeau fiori adânci, pe atunci, în sufletul oricărui iubitor de muzică.  L-am pipăit și eu, intr-o  seară de iarnă – discul ăsta nou-nouț, editat în Occidentul decadent –  pentru a mă convinge că-i adevărat, după care Gabi mi l-a împrumutat , o oră-două,  ca să-l copiez pe o casetă și uite-așa aveam să  devenin  eu  “magnetul” clasei, toți cei 35 de colegi ai mei înghesuindu-se să asculte, la amărâtul meu de casetofon, cele mai noi melodii ale formației indrăgite. 

    ….Anii au trecut, a venit Revoluția, Romania s-a umplut de muzică străină, aceasta din urmă a evoluat în chip  nebănuit, însă cântecele grupului ABBA au rămas evergreenuri, continuând să stârnească nostalgii și sa-i bucure și pe copiii celor care au crescut cu ele.

Nu știu câtă lume știe însă că țara de obârșie a celor patru minunați artiști care au cucerit lumea, este Suedia. De fapt, muzica, în Suedia, este regină, iar industria muzicală suedeză a impus , pe piața mondială , o mulțime de nume binecunoscute. Suedia este al treilea “exportator” de muzica pop din lume, dupa SUA si Marea Britanie

Oare știați că Roxette, Ace of Base, Dr.Alban, Rednex, Europe, The Cardigans, Avicii – și am numit doar câteva astfel de repere muzicale – provin din Suedia?!? Abba rămâne însă number one, în top,  fiind cel mai de succes produs artistic al Suediei si una dintre cele mai tari formații all-time din lume. 

Suedezii îi venerează si astăzi pe cei patru minunați artiști, ale căror inițiale au și dat, de altfel, numele trupei (Agnetha, Björn, Benny si Anni-Frid). Și chiar dacă cei 4 s-au despărțit, împrăstiindu-se spre cele patru vânturi ( iar Suedia este o țară tare vântoasă, credeți-mă! ), memoria colectivă îi păstrează în cel mai călduț colțișor al său. Si cea a suedezilor, dar și cea a tuturor celorlalți pământeni, care si-au lăsat sufletul legănat de muzica supertalentaților suedezi. Este și motivul, probabil, pentru Muzeul ABBA din Stockholm este vesnic doldora de turiști, dornici să cunoască istoria trupei, în cele mai intime detalii ale sale, să îi fredoneze melodiile și să interacționeze cu universul ABBA. Am folosit acest ultim verb, pentru că Muzeul plasat pe deja cunoscuta vouă insulă Djurgarden, are și calitatea de a fi deosebit de interactiv.


….Intrăm și primul lucru de care dăm, este zâmbetul larg al Helenei Mattson, PR al muzeului și persoana pe care am contactat-o pe mail, încă din România, pentru a ne programa “vizita de lucru”. Helena ne dă un “passe-partout” care ne va însoți pe parcursul călătoriei noastre în Universul Abba și ne explică apoi cum să folosim “audio-guide”-ul ce are forma unei telecomenzi, cu difuzor. În fiecare sală de muzeu, în dreptul fiecarei vitrine, există un mic semn grafic, un triunghi care declanșează speech-ul acestui ghid virtual, în limba selectată la intrare. Nu trebuie decât să atingi receptorul de triunghi, după care să-l apropii de ureche. Zis și făcut. Îi oferim Helenei micuțul suvenir din România și …la drum!

…Muzeul ABBA este, înainte de toate, un omagiu adus extraordinarei formații suedeze. Iar pentru a omagia pe cineva, trebuie obligatoriu să-i cunoști viața și opera. Primele săli ale muzeului ne introduc în poveștile de viață ale  celor patru membrii ai formației. În vitrinele aferente sunt adunate informații, fotografii și obiecte personale. Audio-guide-ul șoptește , în dreptul fiecarei vitrine, autobiografia, istorisită de însuși protagoniștii poveștii.


Fotografiile merg mai departe și relatează felul în care cei patru s-au întâlnit , poveștile de iubire care i-au adus împreună, doi câte doi.


Sunt reconstituite apoi elementele legate de începutul carierei muzicale, de primele înregistrări, de colaborarile cu Polar studio. Obiectele expuse sunt cele originale : iată , bunaoară, pianul lui Benny, chitările lui Bjorn , microfoanele pe care le foloseau Agnetha și Frida, stativele pentru partituri, etc.


În zona studiourilor ai posibilitatea să faci tu însuți un mixaj muzical al unei melodii ABBA, combinând diferitele instrumente folosite de artiști ( stai liniștit, muzeul este atât de bine documentat, încât ți se explică , la fiecare pas, ce ai de făcut!).


În Sala de aur a  muzeului poți admira în voie ținutele de scenă ale formației ( pe care le poți regăsi în fotografiile din concertele corespunzătoare), apoi discurile de aur și alte premii  primite de artiști, dar și copertele tuturor albumelor scoase pe piață de ABBA, în decursul  celor 10 ani, cât au cântat împreună.


Iată și o reconstituie a cabinelor celor 4 ABBA, cu toate elementele personale ale acestora și cu sugerarea momentelor celor mai tensionate :  pregătirea și așteptarea intrării în scenă. Masa de machiaj este plină de obiecte ( le studiez cu mare interes, fiind, oarecum , în branșă), iată și tabla de șah la care jucau cei doi B, pentru a-și înfrânge emoțiile ce însoțeau fiecare apariție publică. De fapt, emoțiile celor 4 sunt singurele care nu pot fi expuse în muzeu. Dar le intuim , în fiecare centimetru pătrat parcurs, ba simțim chiar cum ele se transferă asupra noastră, căci ABBA a făcut parte, practic, într-o formă sau alta, din viețile fiecăruia dintre noi.



Aaaa! dar iată și micuțul atelier, în care prindeau contur spectaculoasele – la acea vreme! – costume de scenă ale celor 4 artiști!

Fanii sunt și ei prezenți, în muzeu. O vitrină generoasă expune o mica parte din nesfârșitele scrisori și cadouri primite de la aceștia.

Inutil să vă spun că, pe toată durata vizitei, ești însoțit de cantecele nemuritoare ale grupului, care răzbat , în surdină, din difuzoarele pitite în săli, sau din numeroasele ecrane, răspândite prin muzeu și care îți dezvăluie momentele memorabile ale carierei grupului.



Și pentru că evoluția tehnologiei marchează fiecare colțișor al vietii noastre, ea nu i-a ocolit nici pe edilii Muzeului. Ei au apelat la cele mai năstrușnice modalități de a te face să “trăiești” și tu, la rându-ți, fenomenul ABBA . Bunăoară, te poți costuma virtual într-una din ținutele de scenă ale celor 4 , te poți “infiltra” între ei, cântand alături de formație unul din hiturile sale ( extrem de gustată, aceasta demonstrație de karaoke!) sau poți săvârși un tur virtual cu elicopterul,  deasupra insulei Viggsö, unde se afla casa de vacanță a artiștilor și unde au prins aripi cele mai frumoase cântece ale grupului. Experiența VR ( virtual reality) durează trei minute, care încep din momentul în care-ți încaleci pe chip ochelarii speciali și până ți se mulțumește frumos pentru călătorie și trebuie să cobori din helicopterul virtual).

Zona mai tristă a muzeului ( în opinia mea, cel puțin) este cea dedicată momentului dizolvării grupului. Carierele celor 4 au continuat individual, iar muzeul îi urmarește pe fiecare în parte, în anii ce au urmat despărțirii. Dar…parcă nimic nu mai e ce-a fost ( țin minte că, la momentul respectiv, am perceput despărtirea celor 4 ABBA ca pe o mica tragedie personală😢) , și-mi vin în minte cuvintele băieților din formație, redate și în cadrul muzeului : “…de fapt, noi nu ne-am destrămat, în adevăratul sens al cuvântului. A fost un lucru gradual. Nu ne-am spus “ Adio! “. A fost mai mult ceva de genul “ Hai să mergem să incercăm să facem fiecare în parte, ceea ce visa demult, iar apoi ne vom reuni din nou, când va veni momentul”. Și am făcut, fiecare dintre noi,  toate acele lucruri, însă nu a mai venit niiciodată momentul să ne adunăm din nou împreună..Pe la mijlocul anilor ‘80, am crezut cu toții că ABBA va cădea pradă uitării. Cât de puțin știam, de fapt!…” 

Muzeul Abba din Stockholm găzduiește și o expozitie temporară : cea  dedicată superproducției cinematografice “Mamma Mia”, care vă este, cu siguranță, binecunoscută, pentru ca a rulat și pe ecranele din România. Filmul, a cărui coloană sonora se spriijină pe șlagărele grupului ABBA, a fost un mare succes, iar expoziția , nu întâmplător gazduită de Muzeul ABBA, adună laolaltă elemente legate de producția filmului : dincolo de fotografii și imagini video, poti recunoaște, printre exponate,  costumele  și obiectele personale ale actorilor, apoi camerele de filmat și poți afla picanterii din timpul filmărilor.




….Ai vrea ca acești 1000 de metri pătrați, pe care este așezat Muzeul ABBA să nu se termine niciodată. Să te tot rotești, prin sălile sale si sa fredonezi, în gând, refrenele nemuritoare ale celor ce-ți zâmbesc, la diferite vârste și în diferite costume, din fotografiile de pe pereți. Iar apoi, cand mai prinzi curaj, să te mai amesteci incă o dată, acolo, pe scena aceea virtuală,  printe hologramele care-i reprezintă pe Agnetha, Björn, Benny si Anni-Frid și să lălăi –  așa, mai talentat sau mai afon,  cum te-a făcut Dumnezeu –  melodiile pe care le-ai adăpostit în suflet atâția ani. Este cel mai frumos omagiu, pe care cei patru, deveniți între timp 1+1+1+1, îl pot primi din partea celor pentru care au ars, atâția ani, sacrificându-și chiar și fericirea personală…

….mi-e greu să redau senzația cu care am părăsit Muzeul Abba. Un melanj între nostalgia anilor de liceu și încântarea reîntâlnirii cu formația preferată, între bucuria reascultării refrenelor care mi-au marcat adolescența și aflarea atâtor detalii neștiute despre această adevărată legendă a muzicii. Am avut sentimentul straniu că Abba nu s-au despărțit , de fapt, niciodată  și că le-am fost musafir, acasă la ei. Iar la plecare, mi-au oferit un CD. Nu mai contează că l-am cumpărat de la buticul muzeului și nici că încă nu știu la ce să-l ascult, caci nu mai am niciun CD-player prin casă. E o amintire prețioasă și e ….ca și cum l-am primit cadou de la cei 4! Doar că …n-au mai apucat să se semneze pe el….

….Apropo, aveți chef de oleacă de ABBA?😉

Serial realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la București

Multumiri pentru sprijin:

 

Serial realizat cu sprijinul Visit Sweden