Fără doar și poate, cărțile ne inspiră. Cu excepția “lecturilor obligatorii” din clasele primare ( care aveau și ele rolul lor, bine determinat), de regulă, citim din plăcere. Sau din nevoie. Plăcerea de a evada din cotidian, de a descoperi povești cu care să ne identificăm, sau spre care să visăm, plăcerea de a cunoaște personaje care să ne inspire sau să ne ajute să înțelegem lumea în care trăim. Citim, da, și din nevoie. Din nevoia de a ne informa : un om informat, e un om puternic, îmi reamintea, mai deunăzi, un prieten. Citim așadar din nevoia de a ști mai mult, de a fi mai buni. Cu riscul că, proporțional, ni se vor înmulți și adversarii. Dar tot din cărți vom afla cum să-i învingem.
Există cărți care ne lasă reci, cărți care ne enervează ( și doar cei tenace reușesc să le parcurgă până la capăt), cărți care ne fascinează, care ne distrează, ne înspăimântă, dar și cărți care ne influențează destinul. Cărți care ne deschid porți și care ne ajută să luăm o decizie, în momentele de cumpănă ale vieții. Există cărți care ne aduc alături personaje de la care încercăm să copiem, uneori inconștient, felul lor de a fi, felul de a vorbi, felul de a reacționa în situații similare cu cele în care suntem prinși.
În spiritul cu care deja v-am obișnuit, am provocat câteva vedete mioritice la o întrebare care …are, și nu are, legătură cu vacanța. Dar care îi definește și mai bine pe cei intervievați. Care a fost, așadar, lectura care le-a marcat viața? Răspunsurile sunt diverse, la fel ca și repondenții! Citiți-le, aveți ce invăta!
Andreea Marin, vedetă tv: Sunt cateva carti care m-au marcat si au pus umarul la 
devenirea mea, dar ce carte poate trezi in tine mai multa bucurie, framantare, nostalgie sau chiar durere a experientelor-lectie simtite pe propria piele, decat cartea ale carei cuvinte au fost asternute pe hartie chiar cu mana ta? „Pretuieste viata” e suma povestilor traite de mine si a oamenilor care mi-au traversat viata lasand ceva valoros in urma, ajutandu-ma sa evoluez, sa dau mai departe, sa ma ridic din genunchi si sa continui atunci cand mi-a fost greu. Sa spun cu convingere: viata merita traita frumos si demn, pana la capat, cu fiecare picatura de sudoare si fiecare lacrima de bucurie ce o inobileaza.
Bogdan Stanoevici, actor: Cred ca cea care m-a marcat este „Napoleon Bonaparte”. 2 volume scrise de Andre Castelot. Am fost intotdeauna fascine de ascensiunea acestui mare om de stat si de evolutia lui in timp. Cu toate excesele lui, a fost un mare conducator, de țară, de imperiu si de armată. Iubitor de femei si de arta. Dincolo de alte analize ale personalitatii si caracterului acestui om, viata lui este o mare lectie despre onoare, patriotism si iubire. Ma regasesc in anumite ganduri ale acestui mare om de stat. Ultimele lui cuvinte, au fost „l’Armee, la France, Josephine”. Napoleon Bonaparte, o lectie de viață.
Anca Sigartău, actriță: Sunt multe carti despre care as vorbi si pe care le-as recomanda, dar astazi propun CUM M-AM LASAT DE GANDIT de Hannes Stein. Hannes Stein este un jurnalist apreciat, publica in Statele Unite. Titlul bulversant a fost motivul pentru 
care am deschis cartea. Am fost cucerita de la primele pagini. Umorul lui Stein, satira, ironia ce amendau prostia, incompetenta, tarele societatii , analiza in macro si micro a naturii umane sunt doar cateva dintre motivele ptr care am inceput sa port cartea in geanta, amuzandu-ma si citindu-le prietenilor pasaje din ea. Pana intr-o zi, cand mi-am dat seama ca, de fapt, in geanta mea, de-acolo, dintre paginile cartii, un spectacol urla sa iasa la lumina. Din dorinta de a impartasi cu cat mai multi problematica ce se regasea in „gentile” multora asemeni mie.
Am pornit in lungul drum al dramatizarii catre scena si astfel s-a nascut spectacolul meu de suflet cu acelasi nume, pe care il joc si azi cu 1Q Sapro.
„Pe planeta asta sunt peste 2 milioane de specii, dar numai una singura poate sa povesteasca despre toate celelalte. Sigur, exista comunicare si intre animale, dar nicio albina nu i-a spus celeilalte prin ce aventuri a trecut…si nici un animal nu a compus o poezie… Chai Medaber -asa se numeste omul in Talmud, vietatea care CUVANTA…Totul e mai simplu decat pare, totul e in mainile voastre…Alegerea e-a voastra”
Arin Avramescu, avocat: Mă găsesc chiar acum in Rhodos, superba insula greceasca, iar răspunsul este „Raport către El Greco” a lui Nikos Kazantzakis, iată ce înseamnă potrivirile vieții.. Este, pare a fi o autobiografie, eu așa am înțeles-o. E o dare de seama a unui mare povestitor in fata Greciei, in fata grecilor, in fata grecului din el. E cartea devenirii unui bărbat, probabil m-a găsit si intr-o perioada propice, așa cum te găsesc in general lucrurile care iti ramân si te marchează..
Marina Voica, solistă: Carțile care m-au marcat sunt , de fapt, cartile copilariei mele : Calutul cocosat, Frumoasa adormita, basmele lui Puskin, ale lui Andersen, ale fratilor Grimm si , ceva mai tirziu, nuvelele lui O.Henri, Ilf si Petrov.
Octavian Ursulescu, prezentator: In cazul meu nu se poate vorbi de o singura carte, ci de…numeroase carti, fiindca am fost de mic un adevarat devorator de literatura, numarindu-ma efectiv intre cei care noaptea citeau cu lanterna sub plapuma Dumas sau Jules Verne, care preluasera stafeta de la basme si ”Legendele Olimpului”. Imi stabilisem chiar un program de lectura, asa incit pot spune ca am parcurs mai toata literatura autohtona, spre mindria dascalilor mei de la Liceul ”Dimitrie Cantemir”, 
carora le datorez premiile de la Olimpiadele de limba romana. A urmat perioada Steinbeck, Faulkner, Joyce, Kafka, Dostoievski, Tolstoi, Cehov, cu opere pe care le consider obligatorii pentru orice intelectual. Admirator declarat al umorului in literatura, am un colt special in biblioteca-mi impresionanta, cu pereti plini de carti (evident, si multe cu tematica muzicala), in care am grupat tot ce s-a tradus la noi din Ilf si Petrov, P. G. Wodehouse, Jerome K. Jerome si marturisesc cu sinceritate ca periodic le recitesc cu nesat, fara sa ma satur. Cind nu esti tu insuti scriitor (ce am publicat eu sint doat niste modeste biografii romantate) nu poti vorbi de influenta unei carti anume decit ca mod de viata. Dar daca nu pot numi o carte, o pot face in cazul unui geniu nemuritor, caruia ii stiu pe dinafara versuri, i-am citit cu admiratie proza si mai ales jurnalistica, fiindca a fost si in domeniul acesta cel mai mare gazetar pe care l-a dat neamul nostru. Asa cum banuiti, numele lui este MIHAI EMINESCU, pe care au ajuns sa-l batjocoreasca tot felul de nulitati: ce subiecte ar avea pentru opera sa un alt genial, Caragiale, daca ar fi astazi printre noi! In aceasta lume strimba, in care valorile nu sint respectate, ci umilite si batjocorite, este fireasca tot mai accentuata intoarcere la clasici, nu numai in literatura, ci si in muzica si nu numai.
Georgeta Nistor, scenograf: Cartea care mi-a influențat evoluția a fost scrisă de Camilian Demetrescu- CULOAREA, SUFLET SI RETINA..un excelent indrumar de interactiune a culorilor, in pictura si in viata de zi cu zi
Dinu Maxer, solist : Începând cu anul I de medicină, moment în care întrebările existențiale au inceput sa ma frământe odata cu „confruntarea” directa cu cadavrul uman in cadrul anatomiei, am început seria cărților esoterice. Finalul acestei perioade de căutări ale marilor răspunsuri s-a încheiat cu această carte.
Elena Stoica, femeie de afaceri: “De la IDEE la BANI” – De Napoleon Hill . O carte care 
m -a invatat ca speranta nu este un lux , ci o datorie . Sa speri nu inseamna sa visezi …. ci sa-ti transformi visele in realitate . Ca e un miracol sa am un scop in viata , si ca punctul de pornire al oricarei impliniri este nasterea unei dorinte arzatoare . Oricare ar fi motivul pentru care merita citita aceasta carte – fie sa ne ajute sa atingem un obiectiv de afaceri , sa rezolvam o problema personala , sa ne gasim scopul in viata , sau sa ne luam in miini propriul destin -adevaratul miracol din “De la Idee la Bani” este acela de a ne invata sa facem minuni cu propria noastra viata !!!!
Nuami Dinescu, actriță: Ultima noapte de dragoste intiia noapte de război a lui Camil Petrescu. M a învățat sa simt și sa aleg care sint lucrurile cu adevărat importante din viata. Am rămas în minte cu”I se cuvine sa recunosc ca nu m-a înșelat, decit cind am devenit bogat”. Si capitolul „Ne a acoperit pamintul lui Dumnezeu.”
Dan Manoliu, regizor: Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez…la 10-12 ani mi a schimbat definitiv felul de a visa cu ochii deschiși.
Christel Ungar-Țopescu, jurnalist : E o intrebare foarte grea pentru mine deoarece cartile m -au insotit in fiecare etapa a vietii. Ba il purtam cu mine peste tot pe Tolstoi, ba 
pe Dostojewski, ba pe Stefan Zweig, ba pe Marquez si mereu aveam strania impresie că citesc cartea potrivită tocmai in momentul potrivit. Ca si acum, cand citesc ORHAN Pamuk – Diese Fremdheit in mir ( “O ciudățenie a minții mele”) . Dar cartea care m-a urmarit ani de-a randul a fost “Marile sperante” a lui Charles Dickens. Asa credeam ca fi viata mea, ca cea ca a lui Pip. Experienta maturitatii, plina de erori slabiciuni deviatii si coruptie, povestite din perspectiva unui copil, devine o lectie de viata si o trecere emotionanta de la inocenta la maturitate. Copilul isi vede oglindit viitorul, observand o varietate de oameni care se lupta pentru supravietuire fiecare in felul sau. Visul nu este o deviatie de la realitatea imediata ci o vizualizare a crearii unui destin cu drumurile parcurse de om in cautarea unei personalitati unice si a unei vieti implinite.
Adrian Titieni, actor: “Eliberarea de cunoscut”- Jiddu Krisnamurti. “Realitatea e UNA” au spus marii mistici ai lumii si noi ne tot reinventam cultural pentru a fi separati in conflict si competitie.Iata ca vine stiinta peste noi si ne obliga sa digeram ultimele descoperiri ale fizicii cuantice”realitatea e UNUL”.Greu de inteles si practicat zilnic:)
Dana Jianu, medic : O carte care mi -a marcat evolutia intr -un fel foarte concret a fost “ Anatomia si Fiziologia omului” cartea de biologie de clasa a zecea necesara pentru 
admiterea la Facultatea de Medicina, ale carei notiuni le visam si care a contribuit la nota finala foarte buna cu care am intrat.Ea a fost un prilej sa -l am profesor pe domnul Alexandru Ispas ,un om si un invatatator minunat caruia ii multumesc si cu aceasta ocazie.Si tuturor dascalilor mei le multumesc.Asa cum ii multumesc si lui Petre Cretia pentru “Luminile si Umbrele Sufletului” o carte care continua sa ma modeleze si pe care o consider obligatorie in biblioteca din orice casa si din orice suflet. Cartea ( in general si aceasta in special )e valoroasa atunci cand deschide porti catre oameni ,construieste ,ridica moralul si frumosul din noi.
Comentează