Tocmai am publicat pe site un articol amuzant, despre soluția inedită găsită de o fostă soție de peste Ocean, pentru a se răzbuna pe fostul soț, cel care i-a făcut , se pare, destule zile fripte. Însă cum zilele fripte pe care le facem cuiva, se întorc, precum un bumerang, asupra noastră, iată că respectiva a găsit o soluție usturătoare : și-a înălțat o coșmelie, mică dar cochetă, fix pe bucățica de proprietate ce-i revenise de pe urma unui partaj total nedrept. Bine-bine, dar unde e spectaculosul? Păi…bucățica respectivă de teren se afla fix în grădina reședinței lor comune și pe care respectivul, cum se întâmplă în diverse cazuri, pusese mâna în urma împărțelii, chipurile, frățești. Ca atare, cucoana și-a mutat viața lângă a fostului soț, hotărând să-i stea în gât până la adânci bătrâneți, sau măcar până când acesta, sătul de a-și vedea zilnic consoarta în grădină, va fi făcut schimb de locuință. Nu știm cum au decurs ostilitățile în acel colțișor de Seattle ( relatarea presei străine se încheia, odată cu semnalarea ciudatei răzbunări), însă articolul te duce cu gândul la meteahna pe care o au din păcate, majoritatea femeilor trecute printr-un divorț. Și, hai să nu fim nedrepte, și destui bărbați, căci și aceștia cad în plasa dulcelui gust al răzbunării post-matrimoniale.
Răzbunările de acest gen sunt pe undeva , probabil, justificate. Până la urmă, sunt o manifestare a ciudei că celălalt ( sau cealaltă) ți-a înșelat așteptările, ți-a mâncat ani buni din viață, în care ai fi putut trăi așa cum ți-ai fi dorit. Simți nevoia să i-o plătești, pentru că nu s-a ridicat la înălțimea visurilor tale. Alergând după orgasmul sufletesc pe care ți-l provoacă, în general, răzbunarile, ești tentat să uiți, în astfel de împrejurări că, de fapt, vina pentru ruptura produsă este a ambilor… Cum? Ce spuneți? Mi-i arătați cu degetul pe foștii voștri soți, alcoolici, puturoși, fustangii,violenți? De acord cu voi, știu la fel de bine, credeți-mă! De regulă, noi suntem cele aplecate spre casă, familie, copii, confort conjugal, nunți de aut… Dar nu cumva vina pentru eșec este și a noastră, chiar și numai pentru faptul că, la un moment dat, ne-am pripit? Că am vârât un căluș zdravăn pe gâtul Rațiunii? Că am trimis Cumpătarea la plimbare și Judecata în vacanță? Că am expediat la ghena de gunoi sfaturile oamenilor dragi nouă și am nesocotit semnalele de alarmă? Deci?…Despre asta este vorba. Și atunci…de ce Răzbunare? De ce partaje făcute cu ură? De ce case ridicate în gâtul fostului/fostei? De ce șicane permanente, de ce bețe-n roate, vârâte pe orice căi posibile? De ce restricții privind vizitarea minorilor – ca fiind cea mai odioasă răzbunare, aplicată foștilor parteneri? De ce refuzul plății pensiilor alimentare, refuzul implicării în viețile celor mici?
Destulele povești de despărțire, parcurse în cariera mea de jurnalist, dar și a mea de femeie (!), m-au învățat un singur lucru. Cea mai eficientă modalitate de a te răzbuna pe un Fost netrebnic, este de a încerca să fii fericită. Fericirea ta îl va durea cel mai mult. Credeți-mă, știu ce spun!…
Comentează