Oamenii nu vor să audă decât ceea ce le convine. In ultimii ani, parca pentru a batjocori omenirea, au aparut aceste platforme online de socializare. Si comunicarea oarecum publica s-a democratizat. Numai ca, in loc sa produca o plus-valoare evidenta, aceste platforme au luat rapid forma personalitatii majoritatii si au ajuns arene de porcaiala, injuraturi, imbecilisme si alte vocalizari ale frustrarilor acumulate in ani si ani. Celor tineri, acest spatiu urias si relativ liber – a se citi iresponsabil – de comunicare le-au sporit angoasele si confuzia. Înainte luptau ca sa fie apreciati si acceptati in societate, acum mai au si grija acceptarii in virtual. Pentru pensionari, la prima vedere e o arena facila de chelalaiala si pierdut timpul in fata calculatorului – asta daca stii sa il folosesti – pentru ca oricum nimeni nu mai da doi bani pe tine si sistemul te vrea mort cat mai repede ca sa faca o economie la buget. Asa ca iti strigi umorile pe fb sau alte platforme ca sa te simti viu. Un pic mai complex e cu cei care sunt inca in campul muncii si ii mai ajuta si functia sexuala. Unii privesc cu oarece distantare netul si isi admira din cand in cand erectiile si orgasmele. Au aceasta disciplina interioara, simt ca virtualul e un fake, o deturnare de la viata reala si nu se lasa pacaliti. Altii se lasa. Unii destepti si simti ca inveti ceva de la ei sau macar iti dau de gandit. Altii bat campii si ei cum pot, la fel ca batranii care incearca sa isi demonstreze ca sunt vii dupa numarul de like-uri. Am terminat tot diapazonul. Bottom line. Introducerea virtualului a schimbat ceva in bine ? Suntem mai fericiti ca avem mai multa informatie la nas ? Evident ca nu. Hai, recunoasteti toti ca nu. Ba mai rau, la adapostul virtualului o gramada de nenorociti pot pacali lumea in fel si chip. Ne indreptam cu pasi rapizi catre scenariul filmului @Surrogates@ in care oamenii isi luau roboti sa traiasca in numele lor si ei sa simta ce simt ăia. Nu va suparati, aia nu e viata. Inainte ne întâlneam “bot in bot” si vedeam noi cum reactionam. Acum suntem umbre in spatele unui ecran si a unei tastaturi. Nu ne-am schimbat, totusi. In continuare nu ne place sa auzim decat ce ne convine. Iar platformele ne ajuta, pentru ca putem sa dam block sau sa reclamam oricand. Platformele dau si dependenta, fiindca vrei sa te auda si pe tine cineva. Dar…ce ne facem cu cei care nu vor sa fie auziti de nimeni ? Care nu vor sa fie auziti cand pleaca in concedii, cand mangaie pisica sau sanii sotiei ? E, astia sunt periculosi. Periculosi rau de tot. Hai La Multi Ani !
Comentează