banner marshal garden
Declarație de dragoste Femei de 10

Jocul zilnic al seducţiei

Concurs cu premii în cărți

pentru cel mai bun răspuns

MOTTO. În fiecare număr am să reproduc o întrebare a mea și răspunsul Liei Faur, rugându-le pe femeile de nota zece din țară să-mi comunice ce anume ar fi răspuns ele la acea întrebare.

Iată întrebarea și răspunsul pentru a IV-a ediție a concursului:

− În ceea ce mă priveşte, mă simt dezamăgit de faptul că tot mai multe femei au pierdut, parcă, vechea lor iniţiere în secretele existenţei (sau arta de a da impresia că sunt iniţiate). Nu se pricep la gătit (care e un fel de alchimie), nu ştiu să aline suferinţa (cu metode oculte), nu se pricep nici măcar să seducă un bărbat (aşa cum se pricep misterioasele personaje feminine din La ţigănci). Şi mai şi declară, nonşalant, chiar cu un fel de mândrie, că nu se pricep la nimic…

În cazul tău, e simplu, chiar dacă nu te-ai pricepe la nimic, ştii să faci literatură, ceea ce înseamnă că ai oricum o putere magică. Îţi foloseşti această putere atunci când scrii cărţi. Dar sunt sigur că o foloseşti şi în viaţa de fiecare zi. Cum?

– Uneori e mai uşor să seduc un bărbat decât să scriu o poezie bună, dar trebuie să recunosc şi aici o alchimie, ca alchimia ciorbei, pentru că se creează o legătură între seducţie şi creaţie. Nu ar ieşi bine una fără cealaltă.

Seducţia în sine nu e un scop, cum nici poezia în sine nu este. Ele se nasc din preaplinul uneia sau alteia.

lia faur 1Îmi place să seduc, nu neaparat în stilul clasic, donjuanesc, când carnea învinge spiritul. Există multe moduri de a seduce, iar eu le practic în permanenţă, de la controlorul tichetelor de călătorie şi până la vecinul de scaun. Orice prezenţă masculină îmi aminteşte că sunt femeie şi mă pune în gardă. Încep prin a-mi controla ţinuta, poziţia picioarelor, pieptul, buzele, privirea. O fac repede, imperceptibil, natural. Nu vreau să cuceresc explicit, vreau să ofer o imagine care să nu treacă neremarcată. Nu vorbesc prea mult în aceste momente, dar mizez pe gesturi, gestul de a-mi aşeza haina în cui, de a mă aşeza pe scaun, de a deschide şi a citi o carte. Cum ţi-am mai spus, am probleme cu privirea, nu ştiu să seduc din priviri decât prea puţin, mă comport, oarecum, asemenea unui orb căruia i se dezvoltă celelalte simţuri.

Şi acum mă voi răsfăţa puţin, spunându-ţi că îmi place să îi creez o clipă magică unui necunoscut. Să mă surprindă într-un flash pe care să nu-l poată uita uşor. Mi s-a întâmplat să fiu privită îndelung în timp ce scriam la laptop, cu un ceai în faţă, într-o librărie. Nu pregătisem acel moment, dar am sesizat imediat privirea, dincolo de sticlă, care a întârziat preţ de mai multe minute spre masa mea. Poate a sedus gestul meu de a-mi  bea ceaiul cu o mână şi de a scrie cu cealaltă, poate a fost de vină rujul, poate dresul meu gri-petrol şi pantofii cu toc!  Poate puţin din toate, dar toate făceau parte din joc. Jocul zilnic al seducţiei pe care îl practicăm noi, femeile.

Găsesc că e puţină magie în orice gest, chiar şi la piaţă, când ating fructele sau legumele, când culeg plante medicinale pentru ceaiuri. Le privesc, le ating, le miros, le aleg. Mâna le mângâie şi le bănuieşte proprietăţile vindecătoare. Pielea mea primeşte fel şi fel de miresme, când mănânc mere şi prune, când calc iarba desculţă. Totul devine ritualic, uneori chiar şi când prepar o salată de crudităţi fără nicio reţetă sau îmi reuşeşte o ciorbă perfectă.

Dar să-ţi explic cum e cu ciorba. Gătitul zilnic nu mai păstrează alchimia acestei poţiuni magice, gestul devine rutină, nu mai e gândit, ci doar executat.

Ştiu asta şi îmi asum adesea superficialitatea de a nu mă gândi prea mult la ce prepar, iar în momentele speciale, care sunt proporţionale cu starea de bine, uneori de extaz,  mă concentrez asupra ingredientelor pe care le introduc în oală, le gust, le miros, le urmăresc fierberea, stau în preajmă şi alung orice gând care mi-ar putea distrage atenţia. Atunci, ceea ce obţin e mai mult decât o simplă ciorbă, e un elixir al gustului (al dragostei, îmi vine să zic, mai ales după ce am văzut câteva filme în care Meryl Streep seduce prin arta sa de a găti; ai văzut cum mănâncă ea tortul de ciocolată, cu tot corpul, cum savurează fiecare aliment care îi intră în gură, şi în loc să se transforme într-un amestec vulgar, devine un fluid cristalin şi parfumat care o face senzuală şi îi face trupul să vibreze?)

Femeia e, prin natura sa fragilă, o fiinţă vegetală, ea se hrăneşte cu această substanţă proaspătă pe care ştie să o administreze foarte bine, îi place să se alinte, să cerşească grija pentru sine, grijă pe care ea a avut-o mereu pentru ceilalţi. Nu cred în femeia care declară că nu se pricepe la nimic. E doar o lipsă de educaţie şi exerciţiu.

Femei de 10 pe Facebook