Astăzi vă voi prezenta o altă femeie puternică, aflată, chipurile, în umbra unui bărbat puternic. Spun „chipurile”, pentru că mi-e greu s-o plasez „în umbră” pe cea despre care vă voi vorbi și care nu este strălucitoare numai prin frumusețea ei, ci și prin inteligență, farmec și întregul aer solar pe care-l degajă. Apoi am rostit sintagma „bărbat puternic”, deși la începuturi l-am privit cu neîncredere pe Miao Rong Sheng. Asta pentru că , exceptându-l pe Bruce Lee, nu mi i-am imaginat niciodată ca fiind „puternici” pe bărbații chinezi, iar când am și trăit printre ei o vreme, mi s-au părut, pe cât de mărunței, pe atât de blajini, buni la suflet și greu de scos din țâțâni. Probabil că asta a și fermecat-o pe Liana ( care, deși era copilă pe atunci, văzuse multe la viața ei, căci doar era fiică de diplomați!), când a zis DA din toată inima. Și apoi Miao Rong Sheng chiar s-a dovedit a fi puternic, căci nu e de ici, de colo, să devii un respectat om de afaceri într-o țară aflată la capătul pământului față de cea în care ai văzut lumina zilei. Fiind și eu o feministă convinsă, voi spune însă că fără Liana n-ar fi reușit să pună pe picioare cel mai performant lanț de restaurante chinezești din Capitală. De la primul „Templu al Soarelui” și până la cele câteva unități pe care le dețin astăzi, soții Miao au demonstrat destule: că împreună sunt o forță, că dragostea nu are bariere și, mai ales că diferențele atât de accentuate dintre cele două țări conduc în final la….niște copii extrem de reușiți! Și, cum un cunoscut proverb chinez spune că „Nicio carte nu e atât de neinteresantă, încât să nu ai nimic de învățat din ea”, sunt sigură că și din această poveste a „femeii din umbra bărbatului puternic” femeile noastre de 10 vor avea motive nenumărate să se inspire!
Marina Almășan : – Liana, ești un caz particular și ai o poveste atât de frumoasă, încât nici nu știu de unde să încep! Spune-ne două vorbe despre cine ai fost înainte de a-l cunoaște pe soțul tău, iar apoi despre …felul în care s-a „aprins văpaia”!?
Liana Miao : – În perioada anilor ’92-’95, eram o tânără studentă cu aspirații mari. Aveam câțiva prieteni mai mari ca mine, care deja înființaseră o societate comerciala româno-chineză. Atunci când mi-au propus să-i ajut în desfășurarea firmei am acceptat imediat. Așa a fost sa fie! Ei l-au invitat pe Rong în România și, pentru început, a trebuit să mă ocup de documentele necesare stabilirii lui . Petreceam mult timp împreuna ” prin natura serviciului”. Așa am reusit să ne cunoaștem mai bine. După aproximativ un an, ne-am dat seama că avem multe idei comune și mi-a propus să înființăm propria noastră societate cu profil de alimentație publică, respectiv un restaurant chinezesc. Așa am deschis primul nostu restaurant, în Octombrie ’95, iar în afară de cei foarte apropiați , puțini au știut că inaugurarea a coincis… cu nunta noastră!
M.A. : – Iată că și eu aflu tot acum! Nu te-a speriat puțin apropierea de o lume atât de diferită de a noastră? Ai fi zis DA și dacă Rong ți-ar fi propus să vă stabiliți în China?
L.M.: – Diferențe există, doar facem parte din doua lumi extrem de diferite ca și traditie, cultură…însă între noi a pornit totul dintr-o iubire sinceră, în care fiecare am încercat să participăm cu drag la obiceiurile celuilalt. E drept că îți trebuie și puțin talent pentru a le îmbina întotdeauna, dar atunci când două persoane se iubesc, sunt educate și se respectă, totul devine mai ușor. Legat de întrebarea ta, înainte de a spune DA, evident că am discutat și despre cum ar fi, dacă am locui în China, eu spunându-i că probabil m-aș adapta mai greu. Cred că a înțeles, pentru că până acum am reușit,iată, să răstorn” regula „fata îl urmează pe baiat”!
M.A. : – Cunoscându-te, nici nu mă mir că a venit EL dupa tine! Dar pe tine, ce te-a atras la el? Ce au bărbații chinezi diferit față de ai noștri?
L.M.: – Of, of, curiozitatea feminina, deja vreti să aflați prea multe…?! …Era o glumă! Soțul meu este, în primul rând, foarte drăguț ( nu o spun doar eu!), sincer și talentat. Pe lângă faptul că a fost campion național la motocros (locul I , trei ani consecutiv) , a studiat limba italiană la Universitatea din Beijing, pictează și sculptează foarte frumos.
Mai are o calitate: orice face trebuie să atingă perfecțiunea.
M.A. : – Vorbește-ne despre copiii voștri. Cu cine seamănă, ce fac acum, spre ce se îndreaptă..
L.M. : – Avem doi copii: Melisa, care este studentă și studiază Administrarea Afacerilor și Rafael, elev încă , practicant de arte marțiale și fotbal. Sunt copii buni, ascultători și nu în ultimul rând, reușiți! Se înțeleg bine, chiar dacă între ei este o diferență de opt ani.
M.A. : – Să vă trăiască și ..să vă semene! Ce e chinezesc și ce românesc, în casa voastră? ( ma refer și la obiecte,mobile, haine etc, dar și la obiceiuri, reguli ale casei etc)
L.M.: – La noi acasă întâlnești obiecte din cele două țări, cum ar fi : mobilier și vaze chinezești în living și holuri, iar dormitoarele le-am amenajat în stil clasic european. Nu avem reguli anume, dar am ținut cont pe cât posibil de feng-shui-ul casei, adică de armonia așezării obiectelor din casă. De exemplu niciun pat nu se afla poziționat ” cu picioarele” direct spre ușă, e bine de asemeni sa nu ai oglindă în dormitor.
M.A. : – Să ieșim din dormitor și să intrăm..în afaceri! Miao este, fără îndoială, cel care a venit cu ideea business-ului. Dar am înțeles că nu ai stat mult „în umbra lui”. Care e poziția ta, acum, în familie, din acest punct de vedere? Cine în umbra cui se află de fapt?
L.M. : – Da, recunosc el a fost cu ideea inceperii propriei noastre afaceri, mi-a acordat mult credit moral la acel moment, însă lucrurile au fost destul de clare de la început: el s-a ocupat de amenajarea restaurantului (design interior exterior), meniu și bucatar chinez, eu m-am ocupat de contracte cu furnizorii , angajare personal românesc, avizarea spațiului, precum și de buna desfășurare a întregii activitați ulterioare. Paradoxal sau nu , noi doi avem o singură umbră, pentru că amândoi formăm un întreg!
M.A. : – Ce frumos spus! Care este, după părerea ta, rolul femeii în cadrul cuplului? Cum stau lucrurile în China?
L.M.: – Rolul femeii în cadrul cuplului este determinant, hai sa fiu draguta să adaug: „din puctul meu de vedere”! Suntem atât de delicate și totuși atât de puternice, pentru că suntem abile! În China, femeia pare a fi mai supusă, eu am fost doar în vizită de câteva ori, nu am locuit o perioada îndelungată, de aceea spun „pare”.
M.A. : – Numește-mi câteva lucruri din tradiția chineză care îți plac foarte mult și pe care le-ai dori prezente și în România!
L.M.: – Jocul de artificii la trecerea în Noul An Chinezesc, este o încântare. Apoi mi-ar plăcea să găsesc și la noi un centru medical unde să se practice medicina tradițională chineză, care să cuprindă masaj, presopunctură, acupunctură și multe alte remedii naturiste.
M.A. : – Poate vei fi chiar tu cea care îl va pune pe picioare! Mult succes sau…Chennggong, dacă nu mă înșel!?
L.M. : – Xiexie!…adică vă mulțumesc!
Comentează