Am ascultat melodia asta într-un magazin de țoale – eram chiar între o jachetă bleumarin și un pulover kaki care nu-mi plăcea deloc. Vânzătoarea mesteca gumă și se uita la mine cu atenție dar cu sufletul cred că era la colegul ei, un tip tatuat care ședea lângă o stivă de umerașe.
– Vă pot ajuta?
– Nu vreau să cumpăr nimic.
Rămân cu ochii la ea și aștept… ”Acum o să își bage limba în gumă și când o s-o subțieze suficient – asta nu ai de unde să știi niciodată, e o chestie de finețe, de prins momentul – o să sufle. Dacă e gumă proastă, balonul o să se umfle, o să se facă mare de tot și după ce se va sparge, ea o să arate ca Omul Păianjen” îmi zic în gând.
Nu se întâmplă nimic… Ea se duce lângă sweetheart iar el rămâne macho, absent lângă umerașe ca un Robin Hood lângă o stivă de arcuri stricate.
Ies din magazin și fredonez până acasă The Shiffers cu ”Reality”.
Acum, că ai citit, te invit şi pe la mine. Mă găseşti aici: www.mircea-radu.ro
Comentează