Editoriale

Iubirea, în izolare….sau : Câte poți afla, vorbind la telefon

În această perioadă de izolare am avut câteva experiențe interesante în materie de iubire. Nu, nu personale ( deci amatorii de cancan-uri se pot bosumfla liniștiți) , ci ale unora dintre cunoscuții mei. Am să mă refer la ele, ca la niște pete de culoare, într-o perioadă în care mai toți vorbesc doar despre statisticile COVID-19, terapie intensivă, ordonanțe, testare, vaccinuri si alte subiecte în trend.

…Povestindu-i , la telefon, amicului meu Andrei, fost coleg de facultate, despre acea glumă care circulă online, cu “bărbatul care abia acum, cu ocazia izolării, a descoperit că soția sa are ochi albaștri” , insul a murmurat ceva, după care, la insistențele mele, a mărturisit. “Nu e chiar despre mine gluma aia, dar ție pot să-ți spun că și eu am avut niște revelații legate de Monica ( Monica era, de 26 de ani, soția sa – n.a.) . Am descoperit că are deja multe fire albe – acum o săptămână, nemairezistând să se uite în oglindă, m-a rugat s-o vopsesc! – apoi am constatat cât de frumos cântă – până acum ne vedeam numai către seară, când veneam amândoi frânți de la birou și numai de cântat nu ne ardea. Și încă ceva: am auzit, pentru prima oară, cât de fluent vorbește franceza – asta în urma unor dialoguri, de acasă, pe skype, cu partenerii ei de afaceri de la Madrid. În plus, am constatat că putem rezista reciproc la filme pe care altădată mă făceau să schimb canalul – ea, la filmele mele de acțiune și eu la ale ei, chiar si așa siropoase, de pe Diva. Asta din dorința reciprocă de face ceva împreună. Așa că, pe noi, izolarea asta ne-a unit parcă și mai mult!”

….La pol opus l-am descoperit pe Mihai, un vecin de la vechea mea locuință . Știind că , la emisiunile mele, “rulez” numeroși psihologi, Mihai m-a sunat zilele trecute, cerându-mi disperat să-i recomand – citez – “ pe cineva care să mă scoată din rahatul ăsta!”. “Rahatul” era, de fapt, căsnicia lui, pe care coronavirusul o împinsese într-un serios impas. Perioada de izolare le demonstrase amândurora – și lui, și Cristinei – că nu e cazul să îmbătrânească împreună și că, la pensie ( nu mai aveau decât câțiva ani până atunci), în acea veșnică “izolare la domiciliu”la care vom fi cu toții condamnați de trecerea timpului, ori vor ajunge amândoi la ospiciu, ori la pușcărie, pentru crimă. I-am promis că-i pun o pilă la Bebe Mihăescu…

O fostă colaboratoare de la emisiunile mele, o veșnică “domnișoară bătrână” de care se amuza, pe furiș, toată echipa, m-a sunat, de Paști, să-mi spună că nu numai Hristos a-nviat, dar și speranțele ei : pandemia a ajutat-o să-și găsească sufletul pereche. Stând mai mult decât de obicei pe net, a legat o conversație cu un fost ofițer MApN, cu care, după vreo două săptămâni de schimburi de mesaje, emoticoane și confesiuni – culmea! – s-a și “văzut”, la o farmacie din cartierul ei. “-E drăguț?” – am întrebat-o. “Nu știu, că purtam amândoi măști!”…

…Și sunt doar trei exemple. Hotărât lucru, coronavirusul și-a vârât codița si prin iubirile noastre. Pe cele șubrede le-a zgâlțâit cu agresivitate, împingându-le către deznodămintele care și așa pluteau în aer, iar pe cele solide le-a întărit și mai mult, dându-le sentința definitivă a nemuririi. În plus, a deschis calea unor noi iubiri….