Ea și El Povestea mea

Virtual. Cap. XVII. Zece negri mititei.

Timpul trece greu când nu ai nicio speranță. Când nu știi dacă vei mai auzi de el vreodată. Simt că totuși dă târcoale prin preajma paginii mele de facebook. Tot mai mulți militari americani îmi cer să fim prieteni. Dacă ar vrea să ia legătura cu mine, cum ar proceda? Desigur, n-ar apela la aceeași identitate, pentru că știe că nu mai e credibil. Oare care dintre acești scammeri care îmi cer să fim prieteni poate fi? Dau accept câte unuia din când în când, în speranța că e el. Cum să-mi dau însă seama? Totuși, nu e chiar imposibil. Cu toate că toți procedează în principiu la fel, după întrebările standard inițiale – ești căsătorită, ai copii, câți ani ai, vârsta e doar un număr, locuiești singură și altele, încep să se diferențieze. Începe să se vadă personalitatea fiecăruia. Din dragoste pentru el, îi privesc pe toți cu bunăvoință. Până mă enervează, desigur. Eu caut un general american, dar mă trezesc vorbind probabil cu niște studenți africani. Dat fiind că m-am documentat atât, chiar de-ar fi altceva, eu îi văd pe toți ca fiind niște tineri nigerieni care încearcă să iasă din sărăcia în care trăiesc făcând cea mai nouă meserie care seamănă al dracului de bine cu cea mai veche meserie. Adică un fel de prostituție. Căutându-l pe El, mă adâncesc în acest mod de viață care începe să-mi pară chiar periculos, pentru că mă afectează emoțional și știu că nu mă duce nicăieri de fapt. Ca să nu mă simt așa vinovată, îmi găsesc scuze în documentarea pentru roman, dar și pentru rubrica ”Bărbații din viața mea” de pe site-ul unde scriu. Așa că mulțumesc armatei americane, care a sărit cu tot efectivul să mă salveze.

E o invazie de generali americani pe net de n-ai cum să rămâi în pană de bărbați. Și mai bântuie pe-acolo, prin State, o epidemie de văduvie. Unul n-are o nevastă vie. Nevestele de generali mor pe capete, care în condiții tragice, care de moarte bună – mă rog, cât poate fi moartea de bună? Oricum, mă mai gândesc dacă voi accepta până la urmă să mă mărit cu unul din ăsta care mă tot cere că văd că nevestele de general au o speranță de viață foarte redusă. Practic nulă. Unul singur a fost mai spontan și mi-a zis că a divorțat, pentru că a prins-o înșelându-l cu cel mai bun prieten. Așa că presupun că nici asta nu mai trăiește. Dacă văd că fotografia lui în uniformă de general nu-ți e  suficientă ca să te convingă, apelează la instinctele tale materne și încearcă să-ți bage pe gât unul sau doi copii orfani de mamă care stau singuri la vreun internat, în grija statului american. Nici prea prolifici nu sunt, se pare, dacă nu-s în stare să facă mai mult de 2 copii. Și niciunul n-are o bunică, o soacră, o soră, o mamă ca la noi, să vadă de copil. Ba unul mi-a zis chiar că nu și-ar lăsa copilul pe mâna scorpiei de soacră-sa, care bea și fumează ca un șarpe. Asta e, ei cred că ar trebui să-ți pese. Nu știu că în România copiii se fac mult mai simplu ca în America și că unele dintre noi am apucat vremea când era mult mai ușor să faci copii decât să nu faci. Ăștia mai tineri, dacă nu-nțelegeți ce zic, uitați-vă la 4 luni3 săptămâni şi 2 zile, să vedeți ce greu era pe vremea aia să faci un avort. Și nici anticoncepționale nu se găseau, iar prezervativele zici că se fabricau special așa de proaste cât să susțină politica demografică a statului. Dar nu vă-ngrijorați, oricum, prin messenger nu se pot face copii. Așa că, dacă vă pomeniți cu vreo cerere de prietenie pe facebook, să știți la ce vă puteți aștepta.

Cum în munca mea de documentare am intrat în contact cu foarte multe astfel de exemplare, pot spune că sunt expertă. Pot să-mi dau doctoratul în generali americani. Dar tot în această calitate pot spune, spre onoarea lor, mă rog, așa cum o înțeleg ei ținînd cont de ocupație, că sunt foarte educați, foarte civilizați, nu te jignesc și dacă au impresia că au făcut-o îți cer scuze imediat, că sunt foarte romantici, adică prea romatici, adică al dracului de siropoși și sunt în stare să-ți facă într-o zi mai multe declarații decât vei auzi de la un bărbat român într-o viață (scuze, bărbați români, mai umblați și voi la dicționarul cu cuvinte frumoase). Unii sunt chiar al naibii de deștepți (nu culți, dar inteligenți și educați) și inventează niște povești de viață așa de interesante încât eu, ca scriitor și scenarist, aproape că îi invidiez. Bine, mai sunt și câte unii mai puțin mintoși. Ca-n viață, întâlnești tot felul de oameni. Mai sunt alții așa de rigizi și de bățoși că am negociat cu unul vreo lună de zile să ajungem la un consens în privința orei convenabile pentru amândoi ca să intrăm pe chat. Așa că până la urmă m-am plictisit și-am renunțat. Și mai sunt unii – ăștia îmi sunt cei mai dragi – adevărate personaje dostoievskiene, chinuiți de propriile păcate dar credincioși ca babele de la noi care se bat să prindă un loc în față la moaște. Nu fac nicio măgărie fără să se roage înainte. Și da, îmi sunt dragi, că de aici îmi pot extrage personajele.

Vă spuneam deci despre epidemia de văduvie din rândurile armatei americane. Parcă femeile, nu bărbații ar fi la război. Niciunul nu lucrează acolo, la ei în țară, în America, ci sunt cu toții pe câmpurile de luptă, care în Iraq, care în Afghanistan, care în Syria. Mai sunt și grade inferioare – colonei, maiori, locotenenți, chiar și un sergent să zic că am întâlnit – care vor să se însoare cu românce, dar vă dați seama, nici nu m-am uitat la ei. Dacă tot ai de unde alege, măcar alege un general, nu? Chiar și medicii militari, cu toată medicina lor, nu și-au putut salva nevestele de la moarte. Ei, cu ăștia am mai stat de vorbă, că totuși sunt doctori, nu? Acum, ca să fiu cinstită, nu doar româncele sunt ținta preferată a scammerilor nigerieni. Am văzut pe profilurile lor și alte nații, cum ar fi vietnameze, indonezience, malayesiene, americance, filipineze, franțuzoaice, canadience, de toate, mai puțin africance de-ale lor. Sunt cam rasiști băieții ăștia, nu credeți? Ce-i caracterizează pe toți e că se îndrăgostesc de tine în aceeași zi în care le-ai acceptat prietenia iar a doua zi te-au și cerut de soție. A treia zi e momentul să îți bage pe gât un copil orfan, poate chiar doi, dacă ai noroc. Apoi te mai vrăjesc o vreme și, dacă ai suficientă răbdare cu ei, trec la acțiune. Îți închipui că îți cer ceva? Nici vorbă. Dimpotrivă. Îți dau. Adică, în virtutea faptului că le vei deveni soție iubitoare și mama fiului/fiicei lor, vor să-ți trimită cele 1,6 milioane de dolari –sau cât a apucat să agonisească fiecare la salteaua personală – printr-un curier, pentru că băncile nu funcționează normal în zona de război și pentru că tu, care l-ai cunoscut acum o săptămână sau două, ești singura persoană în care au încredere. Cui să trimită toată averea lor, dacă nu ție?! Poate te lăcomești și îți zici: Foarte bine, ce-i rău în asta? Să-i trimită, că găsesc eu ce să fac cu ei. Știți că eu n-am trecut de faza asta, că m-am enervat și am rupt pisica. Dar din ce m-am informat, dacă accepți să-i faci un serviciu de genul acesta – să accepți să primești bani sau pachete din partea lui, sau să accepți să încasezi un cec în numele lui, urmează să fii înștiințată că ai de plătit niște taxe sau niște impozite, deci până la urmă dai, nu iei. Am mai auzit și de alte scenarii, cum ar fi: e rănit în război și are nevoie de bani, trebuie să suporte o operație, sau fiul/fiica lui a pățit un accident, sau vrea să vină să te vadă și nu are cu ce plăti drumul pentru că banii lui sunt blocați din cauza războiului.

Dar mai există și alte scenarii, în afară de astea cu militarii. Pe locul doi sunt inginerii. Că doar ce-și doresc femeile, în afară de generali și doctori? Ingineri, desigur. Și ăștia tot americani, dar care după mai puțin de o săptămână primesc un contract și trebuie să plece urgent – ei bine, unde credeți? În Africa. Mai precis, în Nigeria. Și ăștia nu-ți dau, îți cer, pentru că toți sunt antreprenori și nu se descurcă prea bine cu investițiile. Sau vor să te cunoască neapărat, că doar n-or să te ia de nevastă prin internet (deși am auzit că se poate) și pentru că ei tocmai încep un nou contract și n-au cum să plece, să vii tu în Nigeria să-i întâlnești.

Eu sper că tu, cititoarea mea, ești femeie deșteaptă și te-ai prins din timp, așa că n-ai făcut prostia să cazi într-o plasă din asta de unde nu mai ai cum să ieși. Ei, eu nu m-am prins. Așa că, fiind pățită – adică crezând până la un moment dat într-o asemena poveste – pot să-ți dau câteva sfaturi pe care poți să le asculți sau nu, tu hotărăști.

Cum recunoști un scammer.

  • În primul rând, după profil. Profilul lui este sărăcuț rău, are o postare sau două, în general recente, de zici că toți s-au născut luna trecută. E străin, în majoritatea cazurilor american (așa susține, majoritatea sunt însă africani, în principal nigerieni). Nu te lăsa vrăjită de aspectul lui fizic, te asigur 100% că fotografiile sunt furate de pe internet.
  • În al doilea rând, după promisiuni. Dacă îți face declarații de iubire sau te cere de nevastă din prima, hai să zic a doua zi, fii sigură, oricât de minunată ești, că ele n-au cum să fie sincere.
  • Vei vedea că, deși într-un mod foarte abil, se interesează de situația ta materială: dacă ai casa ta, dacă ai mașină, dacă ai piscină, dacă ai servitori, unde-ți petreci vacanțele sau alte asemenea întrebări.
  • Dacă știi bine engleza, vei vedea că a lor mai lasă de dorit pe ici, pe colo și că au o anumită construcție a frazei care nu prea se potrivește cu ce-ai învățat tu în școală.
  • Bine-nțeles, nu te lăsa dusă de val să intri în orice situație care nu-ți permite să mai dai înapoi: să-i trimiți bani, să-i plătești bilete de avion sau orice alt serviciu pecuniar și nici nu te angaja că te duci să-l întâlnești într-o țară străină. Dacă într-adevăr e de bună credință și vrea să te cunoască, să vină el la tine în țară, și pe banii lui.
  • Nu-i trimite nimic și nu-i scrie nimic cu care ar putea la un moment dat să te șantajeze.
  • Dacă ai dubii și crezi că ar putea fi o persoană reală ce prezintă interes pentru tine, verifică-l. Vezi dacă acceptă să vă vedeți pe skype, sau pune-l să facă o fotografie ținând în mână o hârtie pe care a scris numele tău, sau altceva care crezi că te-ar ajuta să afli adevărul. Dacă refuză susținând că nu le permite regulamentul militar sau de serviciu sau că nu au telefon mobil sau acces la skype, e momentul să devii suspicioasă.
  • Nici nu intra în panică. Poate ești plictisită sau curioasă sau mult prea singură și vrei să porți o conversație plăcută pe un mediu de socializare. Ți-am spus, la asta se pricep. Unii dintre ei sunt chiar oameni calzi și interesanți. Sper să cunoști engleza suficient să conversezi fără să apelezi la Google translate, că atunci s-a dus dracului toată vraja. Traducerea e în general atât de caraghios de proastă încât te va face să mori de râs, nu de plăcere. Dacă te distrează, n-ai decât s-o faci, dar cu prudență: unii sunt atât de pricepuți că s-ar putea să te îndrăgostești fără să-ți dai seama. Pentru că, chiar așa mincinoși, interesați și prefăcuți cum sunt, totuși sunt niște oameni care probabil au problemele și motivele lor să facă ceea ce fac. Și-atunci există posibilitatea să nu mai gândești rațional și să iei hotărâri pe care să le regreți. Și, până la urmă, dacă te supără, te deranjează, te enervează sau au depășit măsura, poți să dai block oricând.
  • Și să ții cont că asta crează dependență. Și consumă timp. Și te consumă emoțional.

Doar să ții minte un lucru – atunci când ceva pare incredibil, atunci cu siguranță este.

 

 

 

 

 

 

Publicitate