Editoriale

Insemnări la prima oră : O dragoste bolnavă este mult mai rea decât coronavirusul

Tot citind, citind, citind, dau peste tot soiul de lucruri. Presa întregii planete s-a alinat la “subiectul zilei” și cam toate publicațiile, indiferent de domeniu, își adaptează textele, titlurile, atitudinea. Revistele abundă în articole de sănătate privind prevenția COVID 19 sau tratamentele care, chipurile, dau roade. Rubricile culinare vântură rețete în capul cărora se specifică : “o sugestie pentru gospodinele aflate în izolare”. Paginile mondene radiografiază statul acasă al vedetelor, zona politicului se învârte în jurul felului în care autoritățile gestionează pandemia, caricaturile e clar ce anume caricaturizează, editorialele numai despre asta vorbesc. Psihologii planetei ne recomandă să folosim această perioadă pentru a plonja în noi înșine ( totul e să mai revenim la suprafață!) , încercând să ne deslușim mai bine EU-l, relațiile cu cei din jur și nu în ultimul rând – cu persoana iubită. Sau, mă rog, cu colegul de cameră. Mulți dintre oameni se complac în relații..să le spunem “bolnave”, că tot trăim într-o perioadă marcată de problemele de sănătate. Prin “relații bolnave” vă rog să înțelegeți relații care nu mai funcționează ( sau n-au funcționat, de fapt, niciodată), relații total nepotrivite, cu indivizi care nu ne merită și care ne fac să suferim, care ne amputează dreptul la fericire – cel cu care fiecare venim pe lume.
Am descoperit, în publicația 5sfer.com , o interesantă paralelă între aceste “iubiri bolnave” și coronavirus. Vă invit să le parcurgeți ( le-am detaliat, folosind și experiențe personale, precum și pe cele ale unor prietene bune) și cu siguranță rândurile de mai jos vă vor ajuta să vă descurcați în hătișul amoros în care sunteți voi înșivă, poate, prizonieri.

Coronavirusul se răspândește cu viteză, iar toată lumea știe și vorbește despre el. Cu dragostea lucrurile stau puțin altfel. Cea adevărată este discretă, pentru că sentimentele ajung la un nivel mult prea înalt, sunt mult prea profunde : sunt averea celor doi parteneri și nimeni nu trebuie să-și vâre nasul în ea. Dar pentru a ajunge în această etapă, e nevoie de ceva ani…Atunci însă când iubirea e “zgomotoasă”, cand cei doi se giugiulesc în văzul lumii și sufocă internetul cu pozele lor de “cuplu fericit”, avem de a face cu un balon de săpun. Peste jumătate de an pozele vor fi șterse și înlocuite cu altele, în care partenerul are alt chip. Aceasta e, de fapt, “iubirea-coronavirus”.
Îi poți da celuilalt numai ceea ce ai. Adaptând la situația dată : nu poți infecta pe cineva cu coronavirus, dacă tu însuți nu ești purtător. La fel stau lucrurile și în dragoste. Dacă ești un om puternic și ai forță – poți oferi din ea și celui pe care-l iubești. V-ați întrebat vreodată de ce , în timpul unui zbor cu avionul, sunteți instruiți să vă puneți mai întâi voi masca de oxigen și abia apoi să i-o puneți copilului vostru?..Sau de ce , atunci când mergeți să donați sânge, trebuie să fiți perfect sănătoși? Puteți să ajutați pe cineva, chiar și cu o informație prețioasă, numai dacă sunteți voi înșivă stăpâni pe problemă ( știu că fiecare arde de dorința de a transmite în stânga și-n dreapta “ce a auzit el”, dar ăsta nu e ajutor!) La fel și în cazul iubirii : nu o poți dărui cuiva, dacă nu ești tu însuți plin de ea. Iubirea nu apare pur și simplu din senin, ca o ploaie de vară. Ea trebuie generată înlăuntrul nostru și abia apoi dăruită celuilalt. A aștepta , în mod pasiv, să fim iubiți, este rețeta perfectă de “neiubire”. Sau, și mai mult, “rețeta despărțirii”. La fel și în cazul coronavirusului : dacă-l ai, tot ceea ce îi poți oferi celui de lângă tine este..acest virus. Dacă îmbrățișezi pe cineva, cu dragoste, înseamnă că-i oferi dragostea ta. Dacă-l îmbrățișezi, purâtând în tine virusul, îi vei oferi și lui virusul. Și-l vei condamna, poate, la moarte. Și nu numai pe el, ci și pe cei apropiați lui. Așa se întâmplă în cazul “iubirilor bolnave” : ele nu ne condamnă la nefericire numai pe noi, ci și pe cei dragi nouă și care sunt conectați la suferințele noastre.
Corona ăsta buclucaș ne-a arătat tuturor ca nu suntem altceva, decât o mare turmă. Pur și simplu o turmă. Și asta rezultă din tot vârtejul știrilor care ne împresoară din toate direcțiile. Cu iubirea lucrurile stau altfel. Ea nu va fi niciodată un element de “turmă”, cu va presupune o alcătuire profundă, o conexiune sinceră și tăcută între doi oameni anume. Nu are nicio legătură cu “efectul de turmă”. Așa că, acele dintre dumneavoastră care vă aruncați într-o relație doar pentru că “toate prietenele s-au măritat” sau pentru că “e normal să aveți și dvs pe cineva”, faceți o mare greșeală. Va fi o relație virusată din capul locului. Deci, bolnavă. . 
4. Uneori, coronvirusul ucide. La fel și o iubire nesănătoasă. Și asta pentru că esența unei iubiri nesănătoase este “eu vreau să primesc!”. Iar dacă “primesc ceva”, de aici va decurge și că “îl iubesc foarte mult!”. Iar când nu mai primesc, acea dragoste ( care numai “dragoste” nu se poate numi) dispare sau, și mai rău, se transformă în ură. Viața în doi devine durere și , de multe ori, sfârșește prin sinuciderea relației. Căci “a adora” și “a urâ” nu sunt decât cele două fețe ale medaliei “ Vreau să-mi dai!” . Adevărata iubire însă nu are cum să degenereze în ură. Pentru că atunci când iubești cu adevărat, nu aștepți nimic în schimb de la celălalt. Îl iubești pur și simplu și vrei să fie fericit alături de tine.

Sunt și diferențe specifice, între coronavirus și iubire. Primul domnește în întreaga lume și câștigă teren cu fiecare zi. Iubirea, din păcate, nu. Există încă multă ură în lume, și între popoare și între oameni. Există multă ură și în interiorul familiilor. O pandemie de iubire ar fi simgura soluție pentru ca planeta să nu se autodistrugă..
Mai e o diferență între coronavirus și iubire : dragostea nu a fost “inventată” de chinezi. Ea a fost “atestată documentar” acum vreo 3500 de ani, prin acel nemuritor îndemn biblic “ Iubește-ți apropele!”, după care și-a început răspândirea în masă, asemeni unui virus pandemic.
Însă cea mai mare diferență între dragoste și coronavirus este aceea că temutul Corona nu are rațiune, el atacă fără cap, pe când iubirea este o adevărată știință. Pentru a iubi, deci pentru a te dărui celuilalt, este musai să știi ce anume îi trebuie de fapt acestuia, ce anume are nevoie, ce îl face fericit. E ca în viață : peștele are nevoie de apă, ploaia – de umbrelă, iar soțul – de o vorbă bună. Dacă ești infectat – ai nevoie de tratament, dacă ți-ai rupt piciorul – de ghips. A îndopa cu antibiotice un pacient fără infecție înseamnă a-i face foarte rău. În iubire lucrurile stau la fel. Nu știu cine spunea, la un moment dat “ dragostea într-un singur sens, e un non-sens”… A nu înțelege nevoie celuilalt degenerează, de cele mai multe ori, în valuri de reproșuri de genul “Tu nu m-ai înțeles niciodată!” Și astfel de detalii sunt o mie. Iar dacă vreți să iubiți și , mai ales, să fiți iubiți, trebuie să cunoașteți o mie de detalii, și despre voi înșivă, dar si despre cel care vă este alături. Altminteri aveți toate șansele să greșiți, iar apoi, colac peste pupăză, să mai și susțineți că “Eu de fapt am vrut să fac bine!”…
Ca o concluzie la toate cele de mai sus : feriți-vă de coronavirus, vindecați-vă de iubirile bolnave!