Diverse

În fața Coronavirusului toți suntem egali – Ep.20

“Lecții de supraviețuire, în izolare”. Așa ar fi trebuit să se intituleze , de fapt  acest serial. Vedetele noastre – femei de 10 și bărbați de 10  ne-au demonstrat, și continuă să ne demonstreze și astăzi, că viața merge înainte, chiar si între cei 4 pereți ai locuinței . Unii sunt nevoiți, prin natura profesiei, să-și continue , cu prudență, activitățile profesionale chiar la locul de muncă ( încă o dată jos pălăria în fața medicilor), alții încearca să fie de folos “de acasă”. Dar să știți că, chiar si doza de optimism pe care ne-o transmit declarațiile lor, ne ajută. Așa că primiți, vă rog, în casele voastre alte 6 făpturi alese! 

SOFIA VICOVEANCA ( solistă) : În primul rând vreau sa vă spun că sunt bine-sănătoasă, n-am pătit nimic! Asta pentru că circulă o știre pe internet, cum că m-aș fi îmbolnavit de COVID19! Stau în casă din 13 martie, respect regulile și așa trebuie să facem toți, in această perioadă. Mi se aduc produsele la domiciliu ( am un magazin non-stop la colț și fetele sunt foarte draguțe  și-mi aduc produsele acasa). Iar acasă…nu stau o clipă locului : citesc, apoi desenez – voi știți că eu am nebunia asta, cu poezia și desenul în creion! – dezleg integrame, fac curățenie prin șifoniere, prin sertare, cum am auzit că face mai toată lumea, în această perioadă. Apoi repet noile cântece – în surdină! ( eu locuiesc la bloc! ) – am deja 18 melodii noi și cine știe când voi putea intra cu ele în studiou. Că aici la noi, în Suceava, ați văzut și voi că e prăpăd! Dar cu credință în Dumnezeu sunt sigură că vom depăsi această grea încercare!

ELI LĂSLEAN ( designer) : Eu, sincer, nu am timp nici măcar de interviuri. E o perioadă de stres copleșitor! Mă aflu la Arad și încerc să ajut cum pot ! Așa că..fac măști de protecție, la greu! Și nu e deloc ușor, aproape că nu facem față comenzilor! Fiul meu le croiește, iar eu… caut forță de muncă! Găsim foarte greu lucrătoare-croitorese, în această perioadă.

RUXANDRA SĂRARU ( jurnalist ) : Telemunca!  Asta fac mai toată ziua! Și multă gospodărie! Anii de huzur in acesta ipostaza, justificat  de tumultul vieții de gazetar împătimit de meserie și viața, își iau revanșa. Deci totul pe telefon sau tableta.  Pana și ședințele de Consiliu de Administrație al Radio România! Și , in rest, multe treburi casnice.   Și filme. Pe care, furată de tumultul vieții, le am ratat la timpul lor.
Ma obișnuiesc cu greu cu noua ipostaza. Ba chiar de loc! Pentru ca sunt o umblareață, o sociabilă,o workaholica.  Noroc cu Valentin, partenerul meu de viața. Și cu telefonul și Skype pentru parinti, Alexandra și prieteni. Dar… nu mi ajunge!   In rest, emisiuni prin telefon, planuri, multe planuri și vise, multe vise dintre care unul, coșmar, nu mi da pace: limitarea drepturilor noastre le va da , oare, unora gust de totalitarism și dictatura?
Dar ma trezesc, in fiecare dimineața, cum mi-e felul, optimista, sperând ca aceasta grea încercare ne va duce totuși spre o lume mai buna Sau ma amăgesc? Sper sa nu!

FLORIN CHILIAN ( folkist) : Despre arestul la domiciliu …- pentru ca chiar asta este…Nu fac mari lucruri… Sau multe…

Acum, de pilda, sint putin suparat pentru ca anticipand putin ce avea sa vina,  data fiind starea sistemului medical de la noi, am fost sa donez sange la centrul pentru transfuzii Bucuresti. Din pacate, am ratacit carnetul de donator asa ca daca il gaseste cineva il rog frumos sa ma anunte.

Altfel… Pe langa casa omului, la tv evident, filme, si pregatirea micii gradini de pe balcon. 

Pentru asta ar trebui sa mai astept putin sa se faca un pic mai cald si sa nu sperii mielele care tocmai au revenit dupa cativa ani.

Am incarcat sa fac paine pt ca am vazut eu la buna mea prietena Isabela la Eforie… A iesit ceva tocmai bun de pus la roti sa nu ti-o ia masina la vale😂😂😂

Nimic senzational dupa cum vezi.  Mai mult un inspaimantator firesc…

Aaaa… Sa nu uit  : Nu exista bine în rău. Răul este doar rău, atat.

DANA SOTA (consultant de beauty și wellness)  :Iau această perioadă ca pe o lecție și încerc să învăț ceva din ceea ce se întâmplă.Pentru mine, marea provocare nu este să stau în casă, pentru că am extrem de multe de făcut și nu mă plictisesc nici o clipă, ce să nu mă mai văd cu familia și prietenii. Nu sunt panicata dar nici nu iau lucrurile îîn glumă, Pentru că ceea ce se întâmplă este extrem de grav și serios. Ziua mea începe cu mulțumiri Către divinitate pentru tot ce am bun și frumos în viața mea (Dar acest lucru îl făceam oricum și înainte) , Apoi deschid computerul și privesc imagini superbe din revistele de travel online. Asta mă face să visez la călătoriile următoare și mă binedispune. De două ori pe săptămână postez articolele de sănătate și frumusețe pe siet ul danasota. com, Din două în două zile merg la mama să-i fac aprovizionarea și s-o ajut pentru că are 83 de ani și se descurcă foarte greu, fac sport acasă și în jurul cartierului. Nu trece zi fără să mă îmbrac frumos și să mă machiez, să-mi dau cu parfum ca și cum aș pleca de acasă. Nu-mi place să arăt neglijent chiar daca stau în casă, mi se pare o lipsă de respect atât Față de mine cat și Față de cel de alături. Acum două zile a fost aniversarea partenerului meu și a trebuit sa inventez ceva, Să nu treacă totuși ziua ne sărbătorită. Așa că i-am rugat pe toți prietenii noștri cu care am fi sărbătorit în mod normal, să îmi trimită scurte filmulețe cu ei făcându- i urări. Le-am montat apoi pe toate și am făcut un film de 10 minute, a fost o surpriză maxima pentru el!! Apoi Ioana i-a făcut un tort, Tiramisu, o bunătate și a dat o fugă cu Andrei să ni-l aducă. Din punctul meu de vedere, partea bună acestei triste și încercate perioade pe care o trăim, este că învățăm să apreciem mai mult lucrurile care până acum mi se păreau firești. Și, nu pot să spun că nu mă bucur că planeta mai ia o gură de oxigen și mai respira puțin, pentru că era de-a dreptul sufocată.
( Dana ne-a recomandat și site-ul său : danasota.com  – n.a.)

Prof.dr. MIRCEA PENESCU :  Vă mulțumesc că v-ați gandit la mine și cu această ocazie nefericita…Nu fac inca parte dintre cei aflati in “recluziune”, pentru că indatoririle profesionale nu imi permit si pentru că,  din fericire,  nu au aparut alte motive care sa impuna aceasta ipostaza. Așa că nu vă pot povesti cum imi petrec timpul acasă, pentru că sunt mai mult la spital ( Spitalul de nefrologie “Carol Davila” – n.a.) . Va doresc însă multă sanatate vouă,famililor voastre si celor dragi! Iar în final, vreau să le propun cititorilor acestei reviste un poem. O să înțelegeți de ce : 

Poem de Kathleen O’Meara (1839 – 1888) 

Și oamenii au rămas acasă 

și au citit cărți și au ascultat,

Si s-au odihnit și au făcut exerciții 

și au făcut artă și s-au jucat 

și au învățat noi moduri de a fi 

și s-au oprit 

și au ascultat mai atent 

cineva medita 

cineva se ruga 

cineva dansa 

cineva și-a întâlnit umbra 

iar oamenii au început să gândească altfel

Si oamenii s-au vindecat. 

Și în lipsa oamenilor care trăiau

în mod stupid, 

periculos, 

fără sens și fără inimă, 

Pământul începu să se vindece 

iar când pericolul se sfarsi, 

iar oamenii se regăsiră, 

se întristara pentru morți 

și au facut noi alegeri 

și au visat la noi orizonturi 

și au creat noi moduri de a trăi 

și au vindecat complet pământul 

la fel cum ei fusesera vindecați.