Televizorul meu – care acum e o plasmă uriașă ce nu-mi încape în raft și pe care am primit-o la schimb cu vechiul meu LCD – protestează vehement. Nu-i convine că eu acum folosesc mai mult facebook-ul pentru informare în timp ce el șomează și se simte inutil. Dar pe facebook și socializez. Pe televizor nu. Pe facebook cunosc oameni noi, pe care nu i-aș putea cunoaște altfel. Pe unii ajung să îi cunosc și în viața reală. Cum ar fi poeta din Galați pe care am cunoscut-o pe bune la târgul de carte Bookfest. Bună, Luminița. Sau scriitoarea pe care încă n-o cunosc personal, dar cu care am vorbit la telefon. Te pup, Dara. Sau jurnalista care acum are o gravă problemă de sănătate din cauza căreia am învățat să mă rog și pentru care se roagă și prietenii mei din alte emisfere. Bună, Simona.
Iubitul meu – pe care l-am cunoscut tot pe facebook și pe care încă nu l-am întâlnit pentru că guvernul ne tot pune piedici – mă întreabă dacă aici, în România, suntem scriitori cu toții. Asta pentru că, de câte ori îi pomenesc de câte un prieten, îi spun: e scriitor. Nu, dragul meu, nu toți sunt scriitori, doar că sunt eu binecuvântată și am prieteni cu aceleași preocupări ca și mine. Hello, Thomas. E și locul unde am găsit subiectul romanului meu, ”Virtual”. E realitatea virtuală care acum face parte din lumea reală.
Dar facebook-ul e și locul unde spunem ”La mulți ani” prietenilor și de unde ei ne spun nouă ”La mulți ani”. Și tot el nu ne lasă să uităm când e ziua prietenilor noștri.
E locul unde ne spunem părerile și unde ne pasă.
Asta-i despre socializare.
Cât despre informare… Ei bine, e locul unde aflăm lucruri credibile și mai puțin credibile. Da, așa e, în ultima vreme folosesc mai mult facebook-ul ca să aflu noutăți. Păcat de plasmă. E adevărat că pentru știri am ceva rețineri, nu le iau de bune din prima. Aștept să văd dacă se repetă, dacă sursa e credibilă și abia după aceea îmi fac o părere. Poate aflu cu ceva întârziere, dar până la urmă tot aflu.
E locul unde aflăm lucruri înțelepte. Aflăm și altele inepte, dar avem posibilitatea să alegem. De exemplu, am citit dimineață un proverb japonez care s-a potrivit grozav cu programul meu de lucru de azi. Zice așa:
Repede este același lent, dar fără întreruperi.
Mi s-a părut foarte înțelept.
Facebook-ul este și locul unde Codin Maticiuc ne dă o lecție despre m..e. Și el tot scriitor. O lecție binevenită, că nu știam cum se mai poartă în ultima vreme. Acum știm. Ah, de când mă mănâncă pixul să-i dau un comment, dar n-am avut timp, Promit să o fac totuși, e prea ofertant subiectul – și nu la modul în care gândești tu, Codine. Na, că iar ți-am făcut reclamă!
E locul unde eu mă simt acasă.
Comentează