Bombănelile Marinei Editoriale

“În România, multă lume suferă de constipație!..”

 

Oricât n-ar părea de ciudat, este începutul unui spot publicitar. Mărturisesc că n-am auzit de mult o cretinitate mai mare! E-adevărat că, pentru a-și vinde produsele, comercianții investesc sume fabuloase în reclame, iar făcătorii de reclame, pentru a le lua banii, investesc, în poveștile lor frumos ambalate, tot ce au, chipurile, mai bun în materie de imaginație. Nu-i ușor să faci o reclamă bună! Trebuie să găsești ideea, cuvintele cele mai potrivite, să le pui în gura unei voci cu timbru plăcut și convingător, de preferat în gura unei vedete. Dar și aici trebuie să fii foarte atent, pentru că vedeta pe care o alegi nu trebuie să fie numai îndrăgită de publicul său, ci să se și asorteze cu produsul și cu targetul acestuia. N-o să pui niciodată o mucoasă, oricât de talentată ar fi în ale cântatului, să facă reclamă unor geluri antireumatice, la fel de bine cum nu ai distribui un mare actor septuagenar într-o reclamă la absorbante. Targetul produsului va pufni în nas și-și va muta atenția către concurență. În plus, vocea sau chipul personajului din reclamă trebuie să fie ale unei personalități credibile: niciodată un solist chel nu va fi potrivit pentru a te convinge să folosești un anume șampon, cum nici eu, spre exemplu, nu aș putea să fac reclamă unor rochii de mireasă sau producători de verighete : le-aș purta, cu siguranță, ghinion!
Dar să revin la reclama tembelă care mi-a atras atenția în acest weekend, la trecerea podului Giurgiu-Ruse, când plictisindu-mă să tot aștept la coadă, am început să fiu atentă inclusiv la calupurile de publicitate de la radio. Așadar, reiau tembelul început de reclamă la nuștiu ce medicament cu efect laxativ : ” În România multă lume suferă de constipație..”. Nu am recunoscut vreo mare voce îndărătul acelei ziceri. Era pur și simplu o voce cu dicție bună, care recita cu aplomb, la microfon, textul primit de la copywriterul firmei de publicitate… Un deștept care n-a avut altă idee mai bună, decât să asocieze numele țărișoarei noastre cu rezultatul unor statistici legate de capacitatea populației de a avea scaun regulat…
În primul rând, chiar dacă, în stânga și-n dreapta, unii și pe alții afirmă că avem o țară de c—t, mi se pare forțat să aud pe un canal național numele României asociat unei propoziții care poartă într-însa cuvântul “constipație”, în sensul său propriu. De ce trebuia făcută precizarea că povestea cu “constipația” se petrece în România? Să înțeleg că în Serbia lucrurile stau altfel? Sau că în Danemarca cetățenii au scaune regulate? Sau că englezii nu suferă și ei de constipație? ( ba, am cunoscut câțiva chiar foarte “constipați”!?) Să înțeleg deci că în România s-au realizat, fără să știm, statistici privind gradul de constipație al populației? V-a întrebat cineva, în ultima vreme,dragele mele femei de 10, dacă suferiți sau nu de constipație? Aaa! Se face prin sondaj – vor spune ei, autorii genialei reclame!
Perfect. Am mai aflat un lucru nou despre români. Deci nu suntem numai leneși, hoți, mincinoși, șmecheri, etc, ci și incapabili de a avea scaune regulate.
Mergând pe aceeași logică a inspiraților agenți publicitari, rezultă deci că,  dacă va trebui să facem reclamă unui unguent antimicotic, vom spune că în România multă lume are eczeme, apoi, dacă vom avea de impus pe piață un nou antiemetic, vom observa că în România multă lume vomită, dacă va trebui să promovăm un săpun, vom constata că în aceeași Românie multă lume umblă nespălată și, în fine, dacă vom avea de vândut fermoare, nu ne va împiedica nimeni să pornim de la faptul că : ” În România mulți bărbați umblă… cu șlițul descheiat!” .