Mă bucur că am debutat acest serial. El îmi satisface nu numai o curiozitate umană – aceea de a vedea cum se descurca și alții cu aceasta situație neașteptată – dar și dorința de a vă ține pe voi, cititorii, în contact cu vedetele preferate, cu jurnaliști pe care îi apreciați, cu personalități despre a căror activitate știți poate mai multe decât mine.
Așadar, o nouă și frumoasă colecție de “Femei de 10 și Bărbați de 10” vi se oferă, în acest al 16-lea episod al serialului nostru!
RALUCA MOIANU ( vedetă media) : Stăm deja de câteva zile bune in casă. Învățăm cu toții lecția răbdării.Mara, fiica mea, e in clasa a IX-a și face zilnic lecții online.Atunci când are mate eu și mama nu avem voie nici sa mișcăm 🙂
Am văzut ca functioneaza foarte bine orele desfășurate in sistem de videoconferințe și am demarat și eu cursul de radiojurnalism online cu studenții mei de la facultate;am avut ceva emoții ca nu ma descurc cu tehnica, dar am realizat ca este destul de ușor și ca homeschooling-ul este o idee foarte buna in perioada asta.
In rest, am descoperit plăcerea teatrului online,jucam rummy, boardgame-uri și stam mult de vorba.Mara a ales sa vada un serial, dar s-a plictisit repede de binging si mi-a propus sa fac cu ea lecții de spaniola.
Intr-o singura zi am ieșit la un supermarket sa mai iau câte ceva, dar am plecat cu masina și am făcut pană.Asa ca m-am dus pe jos la magazinul din colț.Mi-am luat câte ceva, ca oricum nu puteam sa car mare lucru.Intai m-am enervat, apoi m-am gandit ca m-a trimis Dumnezeu inapoi, ca toate se intampla cu un rost.Asa că stăm acasă.Invățăm lecția răbdării.Sanatate multă tuturor, ne rugăm pentru medicii și asistenții care au grijă de oamenii bolnavi și sa sperăm că vom trece cu bine peste aceste momente grele.
GEORGE PĂDURE ( om de afaceri) : Haideti sa va spun cum decurge o zi, de cand acest Coronavirus s-a imprietenit si cu romanii. Dupa toaleta de dimineata, intru in lumea virtuala, prima data in Calendarul Ortodox pentru a vedea sarbatoarea zilei. Vedem putin vremea apoi, cateva mailuri, (dar fara sa le citesc), urmand apropape o ora de stiri, fara sa exclud zodiacul. Incep telefoanele in jur de ora 10.00, toti punand aceasi intrebare: “oare cat va mai dura?” Incerc sa mananc un iaurt si pornesc televizorul. Il inchid toate posturile avand ample spatii comerciale. Putina gimnastica de carantina pana simt ca am transpirat. Imi caut un motiv sa ies din casa….. Am gasit! Trebuie sa merg sa cumpar un alt iaurt pentru ziua urmatoare. Fac o declaratie, o semnez si pe un soare care te trimite mai repede la Mamaia decat la cumparaturi, pornesc masina cu 30 km/ora. Opresc insa la o statie de benzina pentru o cafea, singurul loc care a preluat din atributiile restaurantelor si cafenelelor. Ma asez apoi la o coada de vreo 20 de persoane pentru a intra si a imi lua iaurtul de la un supermarket. S-a facut aproape ora 14.00 si cum plimbarea pe strada este interzisa, decid cale intoarsa catre casa. Deja imi este foame. M-am obisnuit de cativa ani cu o singura masa pe zi, pana la ora 15.00. Iau undita si cobor pe malul lacului Straulesti unde locuiesc, chiar daca si pestii par a fi in carantina, evitand contactul cu oamenii. Revin dupa doua ore, pornesc televizorul intrand direct in Youtube pentru putina muzica greceasca, timpul stirilor si altor programe Tv, fiind dupa ora 18.00. Mai vad ce se intampla pe Facebook si apoi continui cateva pagini din cartea, “Misiuni speciale”. Si iata, ora stirilor si emisiunilor tv care reusesc sa ne remonteze pentru urmatoarea zi. Destul de dificil oricum, sa iti petreci ziua virusilor. Problema este insa, ca vorbim de zile, de luni de zile…..
PAULA SELING ( solistă) :Traversam o perioada istorica si înțeleg cat e de important sa respectăm ceea ce ne cer autoritățile. Stăm, cuminți, în casa și găsim tot felul de lucruri de facut, de la curatenie si ordine in dulapuri si sertare, la udat gradina si aranjat plantele pentru primavara. Imi place sa petrec timp cu mine insami, sa citesc, sa studiez, sa scriu versuri, ascult muzica, învăț, ma uit la filme și nu ma plictisesc. Câteodată ma cuprinde ingrijorarea pentru perioada care vine, stiind că domeniul meu de activitate isi va reveni foarte greu, însă incerc sa ma gandesc ce as putea sa fac sa fiu productiva perioada și eficienta, chiar daca nu mai avem spectacole si nu mai producem nimic pentru trai. Nu e ușor, insa încerc sa ma pastrez pozitiva. Imi e dor de publicul meu si ma consolez cu amintirea spectacolelor sold-out din iarna.
Un obicei pe care il am este sa le fac părinților „verificarea” de dimineață si de seară, zilnic.
MARA BĂNICĂ (jurnalist) : Primul lucru pe care l-am făcut la decretarea stării de Urgenta a fost sa îmi securizez părinții. Și cum normalitatea de pana atunci era sa locuim in același imobil (e drept, la etaje diferite), a trebuit sa găsesc rapid o soluție. Așa ca partea tânăra a familiei (cei care încă ieșim la cumpărături sau serviciu) s-a mutat la câteva sute de metri distanță de seniorii casei. Asta a venit la pachet cu multe: cumpărături de casa noua și curatenie extra mega generală. Mâinile mele sunt descompuse de la soluții pe baza de clor. In rest, radem mult împreuna și încercam sa facem lucruri pe care nu aveam timp înainte sa le facem atât de des. Recitesc Jurnalul lui Sebastian dimineața, iar înainte de culcare, Bietul Ioanide al lui Călinescu. Îmi fac update-ul de știri doar o data pe zi, vreau sa-mi țin mintea liberă. A, și cand se va termina toată nebunia, voi fi un adevărat chef bucătar. M-am împrietenit cu Sanda Marin și retetele ei gustoase. Nu, nu știam sa gătesc înainte. De doua săptămâni….aproape știu! 🙂 In rest..stați acasă cât de mult puteți, protejați-va părinții și #totulvafibine!
CORNELIUS ROȘIIANU (jurnalist tv) : De când cu „pandemia?!!…” care a venit la pachet cu „domiciliul forțat”, cu „botnița” și mănușile din plastic, mi se pare că particip la un bal mascat care pare fără sfârșit, o farsă tragi-comică de prost gust. Eu m-am gândit să tai fundul unei sticle din plastic de cinci litri, să îi desfac dopul ca să am pe unde respira mai bine, să o trag pe cap completându-mi, astfel, costumul, cu această vizieră, precum un nebun care se crede cavaler medieval. E de râs dacă n-ar fi de plâns. M-am uitat la o fotografie în care o femeie, care se afla într-un supermarket în fața raftului cu bunătăți, avea masca (botnița) pusă și mi-am adus aminte de culegătoriî lui Zaharia Stancu, dacă nu mă înșel, care și ei erau legați la gură, să nu cumva să guste din strugurii pe care îi adunau. Cât despre mine, ce să spun? Mă uit din când în când la televiziuni, unde văd la tot pasul cum „Gâgă Autoritatea” este prost și lipsit de empatie. Cum se poate ca un mocofan de polițist local, dintr-un sat oarecare, unde fiecare se cunoaște cu fiecare, să oprească o babă din drumul ei și să-i ceară „hartia”, declarația pe proprie răspundere sau „autorizația”, completate și semnate, când femeia, săraca, n-are telefon mobil, computer, imprimantă și nici n-ar ști să le folosească? Și îl mai văd și pe „Cetățeanul Gâgă”, infatuat, necontrolat și iresponsabil, gata oricând să nu respecte regulile, punând în pericol viata lui și viețile celor din jur.
Acum, despre mine… Am început să citesc, din nou, cu program. Le-a venit rândul cărților care stăteau de mult în așteptare. În pauze, lucrez în grădină și mă gândesc… mă gândesc la faptul că după 1989, politicieni tradatori, corupți și iresponsabili, împreună cu servicii incompetene au permis ca România să fie destructurată economic și jefuită sistematic. Economic, Austroungaria s-a refăcut, cu „Centrul” la Viena, înglobând și Transilvania fără de care o asemenea uniune nu era viabilă. Pe Moldova stau cu ochii rușii, cică s-o „întregească”, dar spre răsărit și fără restul țării. Ucraina și Bulgaria râvnesc și ele la câte ceva, de parcă n-ar avea, deja, unii Bucovina de Nord cu Cernăuțiul lui Aron Pumnul și al lui Eminescu, iar ceilalți, Durostorul și Caliacra cu reședința reginei Maria a Romaniei. Să dea Dumnezeu să nu le iasă, noi să rămânem măcar așa cum suntem și om mai vedea… Nu de alta, dar se mai sumețesc unii să ne acuze de revizionism… Pe noi?!…
În altă ordine de idei… Am luat-o pe nepoata mea Ecaterina la mine. Am despărțit-o de părinți, de prieteni și colegi, motiv pentru care e supărată pe viață și îmi vorbește monosilabic. Are doar 14 ani și i-am distrus viața… Părinții ei sunt foarte ocupați și fac slalom printre corona-viruși. Să-i țină Dumnezeu sănătoși… Și pe noi, pe toți… În timpul care îmi mai rămâne, printre picături, lucrez la viitorul meu „look”. Am început cu bărbieritul pe cap și… nu știu ce o să urmeze… Asta până o să revenim cu toții din șoc și eu, împreună cu toată lumea normală… la normal.
FELICIA FILIP ȘI CRISTIAN MIHĂILESCU: Să stăm acasă…E minunat,deși noi ne simțim bine peste tot,la Opera,la Universitate,cu studenții noștri, la televiziune sau în vizită la prieteni dragi.Ne simțim ,,ca acasă” dar nu ,,acasă”.
Aici este micul nostru imperiu.Aici suntem împărați dar și exploratori. Dar,mai ales,descoperim cărti pe care ni le-am dorit dar nu am avut timp să le citim.Se spune că biblioteca personală este alcătuită din cărțile citite,nu din totalitatea celor de pe raft.Deci avem timp să ne î mbogățim biblioteca personală…
Paradoxul momentului pe care îl traversăm constă în faptul că această izolare,această închidere a noastră ,la propriu și la figurat,coincide cu explozia,cu eliberarea mugurilor ,cu înflorirea, cu parfumul delicat și tineresc al primăverii. Privim fascinați, de pe balconul nostru, vegetația ce ne înconjoară și, parcă, ne ocrotește.
Dar am devenit și recordmani…personali.In viața de zi cu zi ieșim din casă, ne suim în mașină, ajungem la Opera,la Universitate,la TVR pentru a ne întâlni cu femei și bărbați de10 și cam asta e miscarea.
Acum avem mai mult timp să ne suim pe bandă. Mai întâi am făcut cei 5000 de pași recomandați de zeița Halep.Acum am depășit 7000, recomandați de medicii de pretutindeni.
Tot în acest timp am avut și sărbătoriri.Mai întâi ziua Feliciei ce corespunde cu echinoxiul de primăvară și cu Ziua Mondială a Fericirii(normal,Felicia-fericire!).O zi și o noapte am citit cu emoție mesajele,urările și declarațiile de prețuire și afecțiune. DOAMNE,ce repede trece timpul când stai acasă!!
Comentează