Iepurele de Martie despre iepurele de Paște

I-am mărturisit prietenei mele, Alice, nedumerirea cu privire la legătura dintre sărbătoarea pascală și iepuri. Despre ouăle roșii mai auzisem unele fabulații populare tradiționale, cum că mironosițele ar fi pus un coș cu ouă la piciorul crucii Mântuitorului, iar sângele Lui le-ar fi colorat în roșu. Desigur că nu se poate susține așa ceva, pentru că știm din Evanghelii cum s-a desfășurat procesul crucificării și cum nu era loc de ofrande de mâncare la locul și în timpul supliciului. Cine a inventat o astfel de explicație a avut deja în spate o tradiție bine statornicită în mentalul colectiv, de depunere a ofrandelor de mâncare la un altar, la o icoană, la o statuie etc.; iar această practică l-a inspirat pentru a crea post factum conexiunea cu jertfa cristică. Dar cum e cu iepurele, când intră el în istorie?
„De fapt, practicile astea sunt păgâne și mai vechi decât creștinismul” – mi-a spus Alice. „L-am întrebat pe Iepurele de Martie dacă are cunoștință despre strămoșii lui implicați în aceste sărbători și, mai ales, de unde au ei «monopolul» asupra furnizării ouălor colorate. Pentru că atât de firesc asociază oamenii, azi, iepurașul de Paște cu ouăle, încât eu, când eram mai mică, eram convinsă că iepurii se înmulțesc prin ouă! S-a amuzat să mă audă și mi-a spus că e vorba de contopirea a două tradiții diferite. Una datează de trei mii de ani. Chinezii își dăruiau ouă pictate în timpul sărbătorilor de primăvară. Ca și în alte culturi – babiloniană, persană –, ouăle reprezentau un simbol al fertilității și al renașterii naturii în sezonul de primăvară și, cum ele se găsesc din abundență primăvara, erau chiar la îndemână pentru a deveni daruri, mai ales împodobite cu desene și culori vii. A mai existat, la triburile anglo-saxone, un cult păgân al zeiței Eastre, zeiță a fertilității sărbătorită primăvara, pentru care se colorau ouă și care avea ca simbol… iepurele – «ceea ce e de înțeles!», a comentat cu mândrie Iepurele de Martie”.
Am întrebat-o când s-au asociat aceste simboluri cu sărbătoarea creștină a Învierii.
„Se pare că, în Germania secolului al 16-lea, copiilor li se promitea că, dacă-s cuminți, un iepuraș le va aduce ouă colorate și le va ascunde prin grădini și gospodării. Era pandantul de primăvară al lui Moș Crăciun. Copiii credeau și pregăteau «cuiburi» din căciulițele și bonetele lor. Obiceiul s-a extins și în America. Acum s-a diversificat amețitor, chiar frivol; o inflație de ouă și iepurași parazitează pe semnificația creștină a Paștelui.”
…Se poate întrezări aici tendința conservatoare a oamenilor de a îmbina, în tradiție, obiceiuri vechi cu unele noi, nedorind să abandoneze ceva, fie că mai e util ori semnificativ acel ceva, fie că nu. Tradiția e cumulativă, ca un bagaj care crește; uneori, devine o povară, dacă nu se renunță la ceea ce nu mai are valoare. Să nu uităm că Paștele e sărbătoarea creștină care arată șansa învierii fiecăruia dintre noi, prin credința în jertfa și în dragostea Mântuitorului. „Paște fericit!” e îndemnul de a ne bucura și a prețui, dincolo de plăcerea degustării unor bucate, această șansă cosmică. Paște fericit tuturor, din tot sufletul!