Genul care nu va muri niciodată

Foto: Ilie Dan Ștefan

Așa cum nu vor muri genul masculin și cel feminin ( deși unii încearcă să ne amețească, tot amestecându-le), la fel, nici genul “REVISTA” nu va pieri în veci.

Cu toate că mersul înainte al istoriei concediază din jurul nostru destui “locatari” ce până mai ieri faceau parte din viețile noastre ( mai țineți minte, să zicem, sifonăriile?), există elemente care poartă în ele “gena” Nemuririi. Sunt lucruri de care oamenii au, pur și simplu, nevoie vitală. Imaginați-vă că respirați aer fără oxigen, că vă plimbați printr-un parc fără bănci, că locuiți într-un bloc înalt fără lift, sau că iubiți… fără inimă! Desigur, elementele adunate de mine par a nu avea nicio noimă. “Ce zice Almășanca? O fi cumva în pericol NORMALITATEA Lumii?!?”… Îngrijorarea mea, a voastră riscă să devenă reală, la un moment dat. Răsucirea Lumii cu susul în jos ar putea aduce în viețile noastre noutăți abracadabrante ( nu întotdeauna benefice), eliminând, “la schimb”, elementele ce fac parte de mult din noi și care pe alocuri ne definesc generația.

M-am învârtit in destule medii. Am cunoscut intelectuali rasați dar și milionari parveniți. Am discutat cu oameni de o profunzime desăvârșită, dar și cu snobi ce se înfașurau într-o poleială ermetică și care, in loc să adune lumina soarelui, o reflecta, trimițând-o aiurea. Am întâlnit oameni înțelepți dar de o modestie exemplară, dar și proști grămadă, cocoțați tot pe o grămadă, dar de orgolii. Mulți dintre cei pomeniți mai sus, auzind de locuri precum un “teatru de revistă”, își mută nasul în altă parte, considerând deja desuet acest gen. Considerându-se deasupra lui. “E pentru oamenii mici” – spun ei. Sunt oameni cărora totul le pute, pentru care tradiția e o povară iar copiatul mecanic de la alții, fără discernământ – deja un mod de viață. Sunt cei ce se îmbracă caraghios doar pentru ca “se poartă” și nu mai citesc Eminescu, părându-li-se deja “depășit”. În schimb scobesc de zor dovleci, de Halloween si se întreabă tâmp ce sunt acelea “Rusalii”…

Revista, ca gen artistic n-a dispărut si nici n-o paște acest pericol. Inteligent făcută, ea va caștiga teren. Teatrele de revistă există peste tot în lume. Da, fix în lumea asta mare, care moare încet-încet, sufocată de bazaconiile Prezentului.. Noi încă suntem feriți de mare parte din ele, deși duhoarea lor o simțim în aer, de-l tragem adânc în piept…

Aseară am avut o demonstație “pe viu” a rezistenței unui gen pe care snobii n-ar mai da doi bani. Asta pentru că preferă să-i dea pe o injecție cu silicon sau pe un pliculeț cu praf alb…Ce le trebuie muzică adevărată? Ce le trebuie fina satiră la adresa a ceea ce trăim cu toții, la adresa realității din jur? Ei oricum habar nu au de ea, căci trăiesc într-una paralelă, de multe ori virtuală sau indusă de substanțe interzise.

Har Cerului, nu sunt toți românii așa! Și, cum spuneam, dovada am avut-o aseară, la Grădina de vară Herăstrău, acolo unde Vasile, Valentina & Comp și-au stabilit cartierul general estival. Pe o căldură frizând apocalipsa, pe care puteam să jur că mă voi rătăci, în teatru, printre atâtea rânduri goale, ei nu! Grădina a fost plină ochi, cu tineri și vârstnici deopotrivă, veniți cu sufletul deschis pentru a primi în el și altceva decât mizeriile pe care le deversează zilnic televiziunile, în sufrageriile noastre. Și, ce-au primit în schimb? ( în afară de inspiratele evantaie, cu care CATENA și-a “marcat” teritoriul!) Un spectacol de zile mari, de talia celor de la marile teatre de revistă ale lumii ( credeți-mă, v-o spune o călătoare înrăită! ) , împachetat impecabil într-un decor spectaculos, luminat feeric, cu o orchestră live de talia marilor show-uri internaționale ( bravo, Dan Dimitriu!) , cu strălucitorii artiști ai Teatrului ( Mirela Vaida, Bianca Sârbu, Daniela Tănase, Raluca Guslicov), cu un balet dinamic și atât de frumos înveșmantat și, firește, cu excelentele momente de umor ale “capilor di tutti capi” – Vasile Muraru și Valentina Fătu, când lucrători la ADP, cand Muma Pădurii și Făt Frumos, cand Clejani în toată regula, când amfitrioni glamouroși ai întregii povești. Fermecătorii Stela Enache și Gabriel Dorobanțu au desăvârșit o colecție inteligent configurată de valori reale, valori pe care Teatrul Tănase se încăpățânează să le aducă în prim-planul complicatelor vremuri.

Refrene celebre, remixate cu succes, ironii usturătoare la adresa politicienilor vremii, fie ei primari, președinți de partide sau chiar de țară, coregrafii împrumutand uneori parfumul tradițiilor orientale, o spumoasă interactivitate cu publicul spectator – toate au fost, pentru mine și pentru cele cateva mii de spectatori, tot atâtea argumente pentru a nu rata niciunul din spectacolele Teatrului, programate în această vara la Grădina Herăstrău. Parcul îl știți, ofertele sunt aici : https://teatrultanase.ro/spectacole/

….Am făcut, de câteva ori, ochii roată, în public. Nimic nu se compară cu a-i testa reacția chiar de-acolo, din interiorul său. Uitasem demult ce înseamnă să vezi în jur chipuri destinse, sa auzi râs din toți rărunchii, să surprinzi fraze de genul “-Băi, sunt grozavi ăștia doi! Cine le-o face textele?” Și să vezi cum “sute de mini-televiziuni private” ( am numit aici telefoanele mobile ale spectatorilor) se contorsionează în cele mai complicate poziții pentru a reuși să filmeze fragmente din spectacol. Acestea vor porni instantaneu spre toate rețelele de socializare, spre cei de acasă și prieteni de departe, poposind in final în arhiva celor mai frumoase amintiri.
Bravo, minunaților! Să nu vă opriți niciodata!
Hai, pe curând! Ne vedem la Tănase!