Marina Almășan : – Cine este, așadar, Remus Agatinei? Când s-a întâlnit el cu prima… nu! nu femeie!, ci cu prima fotografie din viața lui? De unde această pasiune?
Remus Agatinei : – Remus Agatinei este, ca mai noi toți, un pasionat de imagine, iar pe parcurs aceasta i-a devenit chiar o activitate. Am întâlnit fotografia de foarte de demult, încă de pe vremea când eram copil. Mi-am cumpărat din banii de buzunar, adunați în timp la vremea respectivă, un aparat pe film. Evident. Am fost tare surprins că, după ce am terminat de facut imaginile de pe rola de film, să constat că, odată desfăcut capacul, nu aveam nici o fotografie pe filmul proaspăt desfăcut din aparat… mi-am propus atunci să aflu de ce nu reușisem să mă bucur de imaginile captate. Developarea era un proces pe care urma să îl înțeleg și să mi-l însușesc, totodată.
M.A. : – Câte fotografii ai făcut de atunci?
R.A. : – De atunci am început să mă preocup de fotografie, așa că am început să merg la școală și să aflu că fotografia este și ea un lucru care cere totusi un minim de pregatire. Profesorul Agarici a găsit în mine un elev silitor și de aici a mai fost doar un pas ( câțiva ani buni, de fapt! ) până la a-i deveni coleg de breaslă. Și la redacție, la ziar, cât și ulterior, în modeling, numărul de cadre pe care trebuie să le ai la îndemână sunt de ordinul sutelor. Inmulțiți cu numărul de zile și apoi de ani, de aici rezultă un număr considerabil de fotografii. Când am lucrat pe vase de croazieră in State, terminam o sesiune de fotografie chiar și cu peste 1000 de cadre pe seară. Era digitală ne oferă posibilitatea să nu mai fim ‘rezervați’ în a declanșa aparatul pentru un cadru.
M.A. : – Teme preferate?
R.A.: – Cu siguranță tema preferată este reportajul. În redacție colegii îmi spuneau ‘câne’ tocmai pt că nu mă întorceam, de unde aveam nevoie, fără materialul pentru articolele din ziua următoare. O scuză nu umple pagina de ziar. Șefii aveau nevoie de imagini, iar cu mine erau siguri că le vor avea, fără îndoială.
M.A.: – Există vreo fotografie care are pentru tine o semnificație deosebită? ( arată-ne-o și vorbește-ne despre ea!)
R.A. : – Nu există o imagine care să aibă o semnificație în plus față de celelalte. Și pe screensaver la telefon sau la calculator am imagini pe care le salvez. Chiar primesc câteodată întrebarea de unde am cadrul respectiv și atunci răspund în glumă că le am de pe net. Le aduc aminte ulterior că ‘mă ocup’ cu așa ceva și că este firesc să îmi folosesc cadrele acolo unde le pot promova, sau pur și simplu să îmi creeze o stare de bine. Am una pe telefon acum și de o bună bucată de timp nu reușesc să o schimb. Nu am făcut alta mai bună, însă îndată ce va apărea, o voi folosi în locul celei vechi.
M.A. : – Există diferențe între felul în care „pozează” o femeie și cel în care „pozează” un bărbat? E mai ușor să lucrezi cu bărbații, presupun…
R.A. : – Nu aș putea spune că e mai ușor să lucrez cu bărbații model sau cu fetele. Ce nu oferă unii, găsești la ceilalți. Cu siguranță, imaginile cu modelele feminine sunt mai laborioase tocmai pentru că își propun să obțină mai mult de la o ședință foto, decât băieții. Nu irosesc timpul oferit. Cu fetele pe care le promova Dana Săvuică aveam ședinte maraton care durau pe parcursul unei zile întregi. Diana Dondoe este unul din numele care a fost format de Săvuică, deci se poate.
M.A. : – Care sunt „pretențiile” femeilor, atunci când sunt fotografiate??
R.A. : – Tocmai ce spuneam, fetele model au în plan să folosească timpul alocat unei ședințe la maxim, nu degeaba Maria Andrei este unul din cei mai buni critici de modă și de modeling de la noi. Alin Gălățescu, cu care mă cunosc încă de pe vremea când, în copilărie, iubeam aceeași fată, confirmă, prin activitatea lui, că în modeling nu este neapărat o graniță între sexe. Și unii și alții își propun să avanseze, însă de lucru este doar pentru cei care sunt silitori și care nu renunță la visul lor.
M.A. : – În zilele noastre photoshop-ul le transformă pe toate urâtele în dive. Ce corectezi, de regulă, prin această tehnică? Povestește-ne niște situații amuzante!
R.A. : – In general nu îmi place să alterez prea mult imaginea originală, când vorbim de programele de editare. Mici imperfecțiuni, câteva linii, curbe, sunt totdeauna în atenția mea, însă eu vin dintr-o școală ‘sinceră’ – fotografia analog – și nu fac uz de programele de editare într-o maniera agresivă. Am avut odată surpriza ca alterând o linie anume la un model, să primesc un fel de reproșuri, iar ulterior recomandarea ca linia respectivă să fie lăsată așa cum era ea, naturală. Era vorba de linia nasului. A fost un exercițiu bun pentru amândoi. Am descoperit că, de fapt, micile imperfecțiuni creează imaginile care te reprezintă, iar de atunci am evitat să alterez cadrele dintr-o editare agresivă.
M.A. : – Cum pui în valoare feminitatea, Remus?
R.A. : – Feminitatea o regăsesc mai degrabă în gesturi mai mult decât în forme. Lumina, ținuta, decorul, îmi crează dimensiunea, însă feminitatea o caut în gesturile modelului respectiv. Este un atu pe care nu îl găsești în altă parte, așa că îl caut acolo unde el trebuie să fie – în femeie. O expesie a buzelor, o privire cu o anumită ‘greutate’, un gest al mâinilor, o poziție a picioarelor, sunt garanția că feminitatea într-o imagine va fi regăsită.
M.A. : – Din păcate, fotografia nu poate reda sufletul femeii. Totuși, răzbat și în imagine trăsături sufletești ale femeii din fața obiectivului?
R.A. : – Sufetul este acolo și trebuie să-i oferi posibilitatea să se exprime. Tocmai de aceea unele modele consacrate se simt bine să lucreze doar cu anumiți fotografi, tocmai pentru că există acea comunicare de care fiecare are nevoie și într-o direcție, și în alta.
M.A. : – Care sunt cele mai „ofertante” poziții ( nu te gândi la prostii!?) ale femeii, atunci când devine protagonista unei ședințe foto?
R.A. : – La o ședință foto ești ca la psiholog, trebuie să te lungești pe canapea și să te relaxezi cât mai mult cu putință. De aici începe povestea și, cu cât ai încredere mai mult, cu atât descoperi că formula cea mai buna este totdeuna următoarea. În general se lucrează pentru un anumit client, cu un model, așa că poziția nu te reprezintă pe tine, ci mai degrabă încearcă să pună în valoare calitățile respectivului produs. Dacă reușește, atunci cu siguranță este și meritul modelului cu pricina, iar de aici… o întreagă industrie s-a născut, de la frații Lumiere încoace.
M.A. : – Cum mascau fotografii „defectele” femeilor, înainte de a apărea photoshopul?
R.A. : – În fotografia analog, așa zisele corecții erau chestiuni care ocupau un întreg departament. Tocmai de aceea se făcea tot posibilul ca pregătirea modelului să fie făcută cât mai atent cu putință. Dana Săvuică ne aduce aminte că, pentru prima ediție a celebrei reviste Playboy, a trebuit sa suporte o pregătire de aproape… 10 ore! Cam asta ar fi fost prima ‘unealtă’ în programele de editare analog : atenția la cel mai mic detaliu.
M.A. : – În afară de femei, ce-ți mai place să fotografiezi?
R.A. : – Desigur că modelul femeie este ofertant din punct de vedere fotografic și, împreună cu fotograful, pot face o bună echipă, însă reportajul este genul în care eu sunt de unul singur, nu mai am echipă. Atenția trebuie să fie distributivă tocmai pentru a fi în stare să anticipezi și să surpinzi momentul cheie. Este o provocare și prin prisma faptului că situația este unică și de aceea este un pic ca la fotografia analog. Dacă nu expui corect, nu ai rezultat. Așa este în reportaj: ești, cum se spune, ’on stage’, pregătit pentru orice. O bună cunoaștere a aparatului și funcțiilor lui îți va asigura un bun start în fotografia pe care o ‘vânezi’.
M.A. : – Numește un loc de pe pământ unde ai întâlnit cele mai frumoase femei. Ataseaza-ne si o poza in acest sens!
R.A. : – Am ținut seminarul de fotografie pe vase de croazieră, după cum menționam mai devreme, și am avut ocazia să călătoresc un pic în jurul lumii, la propriu. Ultima deplasare a fost o îmbarcare în Vancouver, după un zbor din Londra, și, după ce am stat în Asia si Australia, am revenit în țară, după un zbor de nu mai puțin de 22 de ore, cu escală de jumătate de oră pt schimbat avionul în Bangkok. De la Viena, unde am aterizat, a fost o bagatelă să mai fac un zbor de o oră. În toate aceste locuri pot spune că am întâlnit lucruri deosebite din punct de vedere fotografic și cu cât mergi în mai multe locuri, cu atât îți vine mai greu să te decizi asupra unuia din ele. Cu atât mai mult asupra femeilor frumoase. Sunt peste tot, suntem invadați de atâtea femei frumoase, iar noi o ținem una și bună cu extratereștri! Aceștia sunt extrateștrii pe care-i tot căutam : toate fetele frumoase de oriunde mergi! Unii dintre noi au înțeles, și se ocupa intens de ‘studierea lor’. Nici după mai bine de 100 de ani de la nașterea acestei invenții, fotografia nu s-a săturat să le studieze!
M.A. : – In final, dă-le câteva sfaturi ( inclusiv tehnice!) femeilor, pentru a iesi bine in fotografii!
R.A. : – Pentru a ieși bine într-o fotografie, este indicat să ai o bună relaționare cu aparatul de fotografiat, mai precis cu fotograful. De aici pornește restul. Dacă nu ești într-o bună stare de spirit, nu poți să mergi pe drumul ăsta. Când am o ședință programată cu cineva nou, atunci îmi aloc timp să mă cunosc cu subiectul meu. Dacă nu fac asta, atunci lucrurile merg greu, iar câteodată deloc. „Un strain este un prieten pe care nu ai apucat să îl cunoști încă”, așa că, dacă tot suntem prieteni, încerc să mă comport în consecință și anume să-i acord timpul meu de întelegere, de confort. Uitați-vă pe Facebook, este plin de imagini extraordinare, provenite de la fiecare dintre noi. Sunt făcute între prieteni, adică în locul unde te simți în largul tău, așa că fii pregătit să îți faci prieteni noi : aparatul de fotografiat !!
Comentează