Călătorii Timp liber

Episodul 2 : Curat Paradis !

Buna dimineataa! Sau mai bine zis, buna ziua! Cred ca am fost vrajit de briza mediteraneana, imbinata cu atmosfera de la Jaz Almaza Resort deoarece mi-a fost cu neputinta sa ma trezesc mai devreme de ora 12, ratand totodata micul dejun, care, dupa spusele colegilor mei de aventura, a fost incredibil. 

Asadar, ca prim lucru pe ordinea de zi am ales sa merg intr-o misiune de recunoastere al intregului compex. În lipsa unei harti si a unei busole, inițiativa mea s-a dovedit a fi mult mai anevoioasa decat ma asteptam, deoarece domeniul hotelului se intinde pe o suprafata “comparabila” cu cea a unui microstat, cum ar fi Tuvalu sau Monaco. Iar in randurile ce urmeaza o sa va explic de ce aria nu este singura similaritate, ci si frumusetea locurilor.

Sa incepem așadar cu receptia, aflata la intrarea principala a complexului – o sală de peste 10 metri inaltime, imbracata in quartz și care aduce mai mult a vestibulul palatului sultanului Hussein Kamel, decat a o receptie de hotel obisnuita.

Parasind receptia, am iesit in prima dintre cele doua imense gradini interioare, care, datorita zecilor de palmieri si arbusti specifici, ar putea crea, cu putin efort, un intreg ecosistem. Insa acest lucru este imposibil datorita piscinelor, ale caror suprafețe adunate, depasesc considerabil un teren de fotbal (poate că, daca ar fi cazată aici, si echipa noastra nationala ar avea și ceva rezultate!). In plus, tot aici gasim un pool bar, de unde ne putem delecta cu tot soiul de bauturi (eu nu am facut asta : eram satul dupa apa pe care am inghitit-o, accidental, in piscina) si, desigur, unul dintre cele doua spații de luat masa, despre care vom povesti in momentele ce urmeaza.

 


Dar iată că m-am luat cu vorba și este deja ora 13, prilej mare de bucurie pentru mine, deoarece asta inseamnă… masa de pranz! Am intrat insa in soc cand am patruns in sala cu bucate: 10 tipuri de paine, 10 de fel principal, 20 de soiuri de garnituri si inca 15 de desert!!! Eram complet stupefiat, aidoma unui copil care pătrunde în Disneyland, sau ca o nevastă, în zi de Black Friday! Erau preparate de pe intreg mapamondul, dintre care doar pe putine le-am putut recunoaste sau măcar să am idee ce contin. Acestea fiind spuse, am facut ceea ce oricine ar fi facut, daca era in pozitia mea ( mai ales cu pașaport românesc!) : mi-am pus in farfurie tot ce parea mai extravagant si putin cunoscut.




Trebuie sa va marturisesc totusi ca desi nu sunt tocmai sigur de ceea ce am ingerat, totusi pot descrie experienta cu un singur cuvant: FABULOS! …Și uite că, luat cu mâncarea era să și uit să pomenesc despre amabilitatea personalului : toți îmi zambesc și mă răsfața, de parcă aș fi un mare star internațional! 😇

… e deja după masă! Fiind un om foarte activ si energic din fire, m-am dus… să lenevesc, cum se cuvine, pe plajă, alături de alți mulți sătui fericiți din grupul nostru. Acolo, azurul intens dar calm al marii, in combinatie cu nisipul ce parea facut din pulbere de aur, au alcătuit peisajul perfect, exact cel necesar pentru a mă face sa atipesc pentru o ora, neavand nimic altceva în urechi, decat briza Mediteranei.
Trebuie sa precizez si ca in perioada asta apa marii este uimitor de calda ; de altfel, cred că mi s-a întâmplat deseori să mănânc  supe chiar mai reci decat aceasta.


Dar iată că vantul puternic si umed anuntă venirea serii. Împreună cu echipa de la TVR ( nici nu știți cât îmi lipsește mătușica!), am avut deosebita placere de a cina in compania managerului hotelului si a altor persoane din staff-ul acestuia. Cina a fost una cu totul speciala (mai cu seamă pentru un elev ca mine, obisnuit cu merdenelele cumparate in pauzele de la liceu!), bazata, de la un capat la altul, pe fructe de mare, specifice climatului mediteranean. Pun și o poza, una mai “oficială”, în care le puteți recunoaște și pe “mămicile mele adoptive” din această călătorie : doamna Emilia și doamna Cristina! ❤️

Pentru a incheia cum se cuvine ziua,  am facut, la miez de noapte, o baie in piscina de care v-am vorbit înainte. Fiind goală, la acea oră târzie, m-a facut sa cred ca-i sunt unicul stapan. Cu acest vis frumos mi-am încheiat seara…

      Ah! Era să uit! Salutări din Egipt! …eu nu mai plec de aici!

Publicitate