Elena Loreta Popa : La mulți ani, LAMIA BELIGAN!

Mai întâi a vrut să fie balerină, însă, din cauza unui mic accident, a fost nevoită să renunţe. Apoi a vrut să fie actriţă. A dat de trei ori admitere la facultate. A absolvit Universitatea Naţională de Teatru şi Artă Cinematografică în 1990, la clasa profesorului Ion Cojar. Lamia Beligan s-a angajat la Teatrul Naţional din Craiova şi a locuit acolo, în teatru, timp de şase ani. Formalismul o jigneşte. Nu suportă prostul gust şi vulgaritatea care au inundat sticla şi faptul că trăim într-o lume a valorilor inverse, o lume în care mitocănia şi grosolănia s-au impus ca modele. Actriță a Teatrului Național din București, a fost recompensată cu Premiul de excelență în artele performative acordat de revista Business Arena pentru spectacolul „Vivien Leigh. Ultima conferință de presă”, 2019. „Arta actorului nu se poate învăţa! Se pot deprinde unele reguli tehnice, dar misterul creaţiei îl poţi descoperi doar singur, foarte greu şi de-a lungul multor ani… de trudă. Îi sunt recunoscătoare tatălui meu că mi-a dăruit dragostea de teatru, că a crezut întotdeauna în talentul meu, că m-a învăţat să fiu o luptătoare şi să consider că fiecare spectacol, fiecare nou rol este o provocare. Că m-a învăţat să nu mă risipesc şi să-mi tratez profesia cu înălţime sufletească şi cu eleganţă. Că m-a învăţat ce înseamnă nobleţea, eleganţa, stilul, demnitatea şi clasa unui mare actor. Îi mulţumesc că m-a învăţat ce înseamnă o viaţă trăită pe verticală. Îi mulţumesc că mi-a fost model de bunătate şi de înţelepciune, de măsură şi de bun-simţ. Dar, mai presus de toate, îi mulţumesc că mi-a dezvăluit secretul longevităţii sale: iubirea. Regret timpul pe care l-am pierdut în situaţii care nu mi-au adus nimic, care n-au construit nimic în mine, cu oameni care n-au adăugat nimic la ceea ce sunt, în sensul bun al cuvântului. Leg prietenii cu oamenii destul de repede. Am această curiozitate de a cunoaşte oamenii – face parte, cred, din profesia mea. Eu cred că ar trebui să fim mai atenţi la oamenii din jur. Într-un sens profund uman şi creştinesc. Niciun om n-ar trebui să treacă prin viaţa noastră ca şi când n-ar fi existat, fără să ne lase ceva. Indiferenţa e ceva îngrozitor! Chiar şi oamenii care vin şi-ţi fac un serviciu în casă n-ar trebui să rămână nişte străini pentru tine,” îmi mărturisea într-un interviu acum ceva vreme.
La mulți ani cu drag și bucurie, Lamia Beligan! Să nu-ți rămână vis nedus până la capăt și poezia să-ți călăuzească mereu pașii!