O discuție telefonică avută pe-nserat cu o prietenă foarte bună, care încerca să mă scoată din letargia unui nou COVID, mi-a dat peste cap tot somnul din noaptea respectivă . Nu, nu vorbiserăm nici despre virusul ( candva) ucigaș, nici despre ceilalți “viruși” ai vremurilor noastre, care populează pupitrul de comandă al omenirii, pur și simplu respectiva mă informase cum a citit undeva că , cică, s-ar fi descoperit că gândacii de bucătărie ar fi deținătorii unui record în ceea ce privește conținutul de proteine, calificându-se cu brio pentru categoria în plină ascensiune, aceea de “Hrană a Viitorului”. După ce amândouă ne-am întors ( telefonic, deci virtual) stomacurile pe dos, ne-am urat galeș “Noapte bună!” și am închis. Eu mi-am luat cuvenitul Paracetamol și…m-am lăsat pe mâinile lui Moș Nae. Asta e, de la o vârstă începem să ne orientăm spre astfel de personaje!
Deși mi se întâmplă rar și de regulă numai în mijlocul câte un film care chiar îmi place, am adormit pe loc. Și, probabil ca un efect secundar al infectării cu COVID, am avut parte de un coșmar. N-a avut cine să-mi spună dacă m-am manifestat și sonor ( fiind în izolare, mi-am permis luxul de a mă lăfăi singură în patul de două persoane!) , cert este însă că m-am trezit lac de sudoare. Pe bâjbâite mi-am luat repede temperatura, temându-ma că pașnicul (de data aceasta) COVID să n-o fi luat-o brusc razna. Dar nu. Termometrul mi-a arătat un liniștitor 36,3, așa că m-am calmat, alegând să-mi petrec următoarele minute pentru a-mi rememora visul. Sau, cum vreți să-i spuneți : coșmarul. El se pare că fusese, de fapt, sursa lacului de sudoare în care m-am trezit.
….Se făcea că eram organizator la nunta unei bune prietene. Mă desemnase ca “șefă supremă” a tot ceea ce însemna evenimentul ce se anunța a fi unul cel puțin la fel de grandios precum cel apropiat, al politicianului Simion. O mulțime de meseni urmau să năvălească la evenimentul ce urma s-o transforme pe prietena mea din “domnișoară bătrână”, în “femeie la casa ei”. Dar nu, nu anvergura pregătirilor îmi transformase visul în coșmar, ci meniul la care am trudit aproape o noapte întreagă, alături de…să nu râdeți! ..echipa mea de la TVR! Asta e, cred că vi se întâmplă și vouă : oamenii din viața reală ne bântuie, de multe ori, și visele!
Stăteam așadar cu toții, ciorchine în jurul iPadului meu ( prezent, iată, și în vis!) și , în urma unui brainstorming, puneam “pe hârtie” ceea ce urma să punem, ceva mai încolo, în farfuriile mesenilor.
Am început, firește, cu antreul. Pe un platou generos și în conformitate cu indicațiile UE, am așezat : niște chifteluțe din lăcustă, înfășurate într-o crustă crocantă de susan ( de fapt, nu era chiar susan, ci ochișori de cărăbuș!) , o felie de tobă dungată pe bază de gâdaci de colorado, niște frigărui din elemente de rădașcă ( vezi poza!) și niște ouă umplute-ochi cu pastă de furnici. Două-trei legume decupate cu maiestrie urmau să coloreze dezmățul gustativ al începutului de festin.
Văzând încântarea de pe chipul colegilor mei, am purces la felul următor. Mmmmm….am privit către văzduh….ce fel de supă să le oferim noi distinșilor nuntași?!?… A! Știu! Îi vom da gata cu o supă cremă de rădașcă! …Aplauzele celor din jur mi-au dat curaj și am continuat : o vom înobila NU cu banalele crutoane ci, mai bine cu…Bingo! cu greieri prăjiți în ulei bio și care să plutească inert la suprafața bolului cu supă, printre smocurile de pătrunjel.
Adjudecat! Să trecem așadar la felul principal. Aici – fiind vorba și de această dată de o nuntă tradițională, ca și în cazul controversatului politician – sarmalele nu vor lipsi de pe masă. În foi de varză? Cum altfel! Doar că tocătura va avea la bază nu desuetul porc, ci mult mai modernele căpușe, care astfel vor dobandi și ele un rol pozitiv în societate, nemaifiind atât de hulite prin jurnalele de știri de la televiziuni! …Am simțit o ușoară rumoare și ceva grimase printre colegi, așa că …am mai propus o variantă, ceva mai “vegetariană” : paste cu fructe de mare! Am păstrat, în rețetă, fructele de mare, care oricum – să fim sinceri – seamănă cu niște gândaci ai adâncurilor, însă în rolul pastelor am distribuit niște …tenii, pe care vom vedea de unde( și mai ales CUM!) le vom procura : important este să fie bogate în proteine! …Colegii si-au mai revenit din leșin și am pornit la al doilea fel principal, pe care am decis să-l servim după câteva reprize de dans. Și aici au fost avansate mai multe variante : musaca de păianjeni și tarantule sau șnițel din …gândaci de bucătărie ( că tot fuseseră ei sorgintea visului meu! ) cu piure din viermișori din aceia veseli, pe care îi atârnă pescarii în cârlig. Au mai fost voci care solicitau ardei umpluți cu tocătură de ploșnițe, însă lumea a strâmbat din nas la menționarea acestei specii, drept care delicatesa a fost respinsă la vot.
In fine, a venit momentul desertului. Aici dezbaterile au fost aprinse, aproape că mi-a fost greu să le moderez, căci fiecare își exprima propria preferință, în concordanță cu amintirile copilariei, astfel încât m-am trezit în fața unei multitudini de variante. Am avut de optat între : cheese-cake pe bază de filoxeră, cataif îmbrăcat în râme, înghețată din praf de urechelniță pisată sau negresă din aluat pe bază de făină de purici. Fiind atât de cald afară, înghețata a întrunit majoritatea voturilor.
Mai rămânea …tortul miresei! Aici începusem deja să dau semne de trezire, visul devenise neclar, drept care nu mai țin minte decât faptul că apucasem să propun să-l ornăm cu o ploaie de pilule colorate de Emetix, Furazolidon, Colebil si Triferment , presărând pe deasupra praf de Smecta… Apoi m-am trezit. În acel lac de sudoare de care vă vorbeam. Și nu mai țin minte decât faptul că primul telefon pe care l-am dat, după ce mi-am schimbat pijamaua udă, a fost către prietena mea – “împricinata”din vis – pe care am abordat-o direct : “Spune-mi că nu te măriți!”… Tăcerea de la capătul firului m-a liniștit : intr-adevăr, nu fusese decât un vis. Însă unul profund…european! 😩😩
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : RYLASTIL SUN SYSTEM
Comentează