E foarte greu să fii un om emotional, in zilele astea. Este aproape imposibil ; iar suferintele ce decurg de aici nu sunt numai ale tale, dar si ale celor din jur, a celor care, fie ca nu stiu ce sunt emotile, fie au reusit să se vindece de ele, întelegand că vremurile de acum nu lasă loc pentru emoții.
E foarte greu să te mai înduioseze un film, o floare, o pereche de bătranei care se tin de mână, de un răsărit de soare sau un locșor pe pămant care stii că e al tău. Cei din jur te pot privi ca pe un ciudat : acum e vremea oamenilor de actiune, a celor care transformă în bani chiar și amintirile, a celor care îsi stabilesc obiective ce n-au de a face cu sufletul, cu emotia.
Si chiar dacă mai sunt ciudati care cantă despre iubire, care scriu poezii, care pictează răsarituri pe falezele lumii, toti acestia sfarsesc prin a muri de foame. De emoțiile lor nu mai are nevoie nimeni. Acum e vremea sufletelor împietrite, a celor care nu au dependență decat de bani, al căror traseu este pavat cu viramente bancare, a celor care nu se împiedică de o rimă, de o culoare așternută pe pânză, de o confesiune a iubitei sau de suferința ascunsă a propriilor părinți. Rimele si culorile sunt, pentru ei, ale unor “looseri” care nu și-au gasit loc, pe aceasta “planetă a pragmatismului”: iubitele sensibile le pot face oricand loc celor “ancorate” în realitate. A celor care înlocuiesc iubirea cu siliconul, loialitatea cu botoxul, plimbările sub clar de lună cu zbântuiala prin cluburi. … Părintii? – La azile cu ei! Acolo li se vor oferi, contra cost, un pat într-un univers care nu va fi niciodata “al lor”, ceva grijă, un munte de pilule și, în functie de tarif, senzatia de iubire.
E foarte greu să fii un om emoțional, in zilele noastre. Să lasi sufletul să actioneze în locul rațiunii. Să ai încredere în oameni si în ceea ce-ți spun ei. Să incerci să strecori, printre “valorile secolului” si ceva “grijă”, “milă”, “empatie” – noțiuni desuete ale unor vremuri deja apuse. E greu să construiesti frumos si curat, în timp ce în jur lumea se întrece în a-și demonstra smecheria, în a fenta legile pentru a urca pe podiumul învingatorilor. Iar a fi “învingator” înseamnă, în majoritatea cazurilor, “să ai”. Cei ce “NU au”, devin automat perdanti, fraieri, “looseri”.
…Ce folos că acestia din urmă au SUFLET? Cine are nevoie de sufletul lor? El nu face decat sa-i încurce pe ceilalți, în mersul lor.
Și atunci…sufletele se retrag. Și lumea devine si mai săracă.
O lume săracă a oamenilor bogați.
Rubrica oferita de FARMACIILE CATENA : AJUTOR IN CAZ DE CÂRCEI
Comentează