M-am tot întrebat, de ce oare ultimul editorial al inspiratului nostru psiholog Alexandru Chermeleu a avut un succes atât de fulminant?De fapt, încerc mai demult să înțeleg mecanismele gândirii cititoarelor noastre. Odată ce înțelegi un mecanism, știi să-l pui în funcțiune și poți obține de la el ceea ce vrei. In plus, pentru un manager de publicație, fie ea și online, acest lucru e un „must”.
Dar să revenim la articolul lui badea Chermeleu, adresat miorițelor sale. Nu mi s-a părut cu mult diferit de celelalte. Adică e la fel de bun. Totuși, reacția iscată pe pajiștea virtuală a fost una spectaculoasă. Discutând cu Dana, prietena și mâna mea dreaptă, am ajuns la concluzia că avem în față un nou exemplu de „titlul vinde”. Cum să nu accesezi, femeie fiind, un articol cu titlul : „Femeia nu-i curvă și nu-i fraieră. Ești tu un bou!” . Auzind că cineva – și încă și un bărbat pe deasupra! – îi face pe restul bărbaților „boi”, fără a-i fi frică de faptul că, în acest fel, își adjudecă și el, în mod automat, o pereche de coarne ascuțite și un muget prelung, Afroditele de pretutindeni au fremătat de plăcere, simțindu-se răzbunate. Au dat like-uri și au share-uit în disperare, să vadă toată suflarea feminină „concluzia specialiștilor”! Doar e vorba de o declarație cvasi-oficială, făcută de un psiholog cu patalama, într-un spațiu public.
Fiecare femeie s-a intersectat obligatoriu, în viața ei, cu un bou cu nume de bărbat. Dacă nu este vorba chiar de cel de care-o leagă belciugul de pe inelar, atunci sigur este ori un șef idiot, ori un coleg nătâng, ori un vecin nemernic, ori o figură întunecoasă din Trecut – colegul de bancă, profu’ de mate, secretarul UTC etc. Fiecare femeie a fost cățărată, la un moment dat, pe culmea exasperării, umilită public sau privat, înșelată în mod netrebnic, fraierită ca o gâsculiță, ba chiar bătută la propriu, în orice caz făcută să se simtă oribil și să-și jure – chiar dacă și-a încălcat de sute de ori jurământul – că nu va mai avea de a face în vecii vecilor cu vreun bărbat.
Dar ” vecii vecilor” în gura femeii nu valorează prea mult, așa că „uitând” abaterile disciplinare ale sexului opus, femeile revin, de cele mai multe ori,la năframa albă a păcii, deși rămân să depoziteze în suflet reziduurile unei uri mocnite. Nu poți uita cum ai fost considerată proastă, fraieră, ba chiar curvă și tratată ca atare. Nutrești în gând credința că va veni și Ziua Judecății. Uneori aceasta chiar vine și ai ocazia să i-o plătești ăluia cu vârf și-ndesat, să țină minte „boul” că ale tale coarne delicate, parfumate, date cu cremă și îmbrăcate în cristale Zwarowski, pot împunge mult mai puternic decât grobianismul lor.
Și, în așteptarea acestui moment apoteotic, în care vei simți gustul dulce al răzbunării, vine Chermeleu ăsta al nostru – isteț bărbat! – și pune degetul pe rană, confirmându-ți că răzmerița ta interioară este pe deplin justificată. După care tot el ia degetul de pe rană și-l îndreaptă spre tagma masculină, din care pare că s-ar rușina, măcar preț de cateva randuri, că face parte, și le dă astfel satisfacție mocniților vulcani ai feminității, care populează o tristă planetă de.. boi! Sau „boy”, dacă trăim în America!?
Simplă chestiune de marketing!
Realism feminin ?!!!!