De ce am devenit mai proastă

Cei care fac pe proștii nu sunt proști deloc. Este mult mai confortabil să fii deștept, la umbra prostiei. Să-i privești pe ceilalți pe furiș, să-i analizezi, să-i prețuiești sau nu, dar toate astea făcând pe prostul.
Fără doar și poate, lumea s-a întors cu susu-n jos : deștepții au devenit periculoși : nu mai sunt doriți, sunt evitați și, dacă se poate, exterminați. Asta pentru că în jurul nostru au proliferat proștii. Deviza “femeilorde10.ro” – “A noastră e lumea!”- li s-ar potrivi mai bine lor.
Nici proștii nu mai sunt, astăzi, tocmai proști. Ba, în prostia lor, sunt de multe ori mai deștepți decât deștepții cu acte în regulă : știu să se descurce, să se strecoare, să urce. De regulă, urcă pe capul deștepților, după care se…mă scuzați, “în capul lor”. Așa e expresia.
Dacă ești ( prea) deștept, cel mai bun lucru pe care-l ai de făcut este să lucrezi “sub acoperire”. Asta dacă vrei să ai câștig de cauză. Un lucru e sigur: dacă faci pe prostul ( cu condiția, firește, să nu ramâi așa!), lumea te va îndrăgi. Nu vei ridica probleme, nu vei crea neliniști în sufletul proștilor. Deși ” sufletul proștilor” e ceva ce nu există, pentru că proștii nu au suflet; au doar cord, cu două atrii și două ventricole. Ca în manualul de anatomie. Pentru a avea suflet, trebuie să fii măcar un pic deștept, să știi cum să dezvolți un sentiment pozitiv, să reușești să le sugrumi pe celelalte, negative.
Dacă esti prost, ești scos automat de pe lista potențialilor dușmani : nu există riscul să ocupi un loc mai în față ( pe care oricum l-a ocupat deja un prost), nu vei fi invidiat de cei din jur, nu vei atenta la celebritatea la care râvnește prostul. Un prost adevărat niciodată nu va accepta niciodată că “e loc sub soare pentru toată lumea”! Nu, pentru deștepți nu e loc, ei trebuie exterminați!
Proștii între ei se înțeleg foarte bine, creează cârdășii, parteneriate, uniuni. Cred ei, în numele unor obiective deștepte. Dar cum poate fi deștept obiectivul unui prost?…
Partea cea mai dramatică este că proștii ne atrag și pe noi spre îndeplinirea obiectivelor lor..”prostești”! Dacă facem pe deștepții, ne vom pierde pe drum. Sau vom fi făcuți pierduți. Dacă facem pe proștii, vom fi acceptați, ba chiar atrași în “prostiile” lor. Și ne va fi bine. Dar cum poți trăi, deștept fiind, printre proști, cum poți funcționa, la nesfârșit, după regulile lor? In asta constă arta! Dar pentru asta îți trebuie un suflet de artist. Și nu toți îl au…
De aceea, dragele mele, nu vă sfiiți să faceți pe proastele. Bărbații – cu mici excepții –  adoră să aibă alături dacă nu proaste, măcar “prostuțe”, șefii se dau în vânt după workaholicii fără prea multă “personalitate”. Chiar și numărul de prieteni este direct proporțional cu gradul de inteligență pe care-l “expuneți” în public. Lăsați-i pe toți să fie mai deștepți ca dumneavoastră. Rămâneți deștepte în sinea dumneavoastră, bucurați-vă că știți lucruri, că înțelegeți lucruri, că anticipați lucruri, cruciți-vă cu limba în cerul gurii, atunci când vă aflați față-n față cu un prost, dar nu vă dați de gol! Numai așa veți fi doi fericiți deodată : el – că și-a găsit “prostul”, iar dumneavoastră, că ați reușit să-l păcăliți, asigurându-vă un loc liniștit sub soarele lui.