Urăsc sentințele definitive, de genul celor ce se insinuează chiar azi, în viețile noastre : “ultima zi din 2022”, “ultima întâlnire cu prietenii din acest an”, “ultima emisiune a sezonului”, “ultima bucătăreală pe 2022”, “ultima porție de rufe spălate din anul care trece”, “ultima carte citită în acest an”, etc. Sună atât de dramatic aceste “ultim”, “ultimă”! Desigur, ele ar putea avea și o conotație pozitivă, depinde de jumătatea paharului care-ținsare-n ochi : “ultima ceartă pe anul ăsta”, “ultima viroză”, “ultima factură plătită pe 2022”, “ultima dezamăgire provocată de cei apropiați”, etc. Există și “ultime” , care ne bucură, ne face să răsuflăm ușurați, chiar dacă știm ca de la anu’, adică de mâine, o luăm de la capăt.
Una peste alta, urăsc clișeele. Cea mai lungă noapte a anului nu e nici un FINAL, nici un ÎNCEPUT, cum tot vânturăm mecanic aceste cuvinte, prin urări, concluzii, bilanțuri. Trecerea anului este doar o CONTINUARE. Cu o minte mai antrenată, cu o experiența de viață mai consistentă, cu speranțe, sper, mai mari, cu entuziasmul pe care ți-l dă orice bornă de care ai reușit să treci teafăr.
Nu știu de ce, dar azi, în această subțire felie de vreme, înghesuită între doi ani, mi-a venit să scriu despre echipa mea. Poate pentru că o bună parte din an mi-am petrecut-o alături de acești oameni, care zambesc colorat din fotografia de mai sus, făcută de Mugur, inaintea ediției speciale de Crăciun. Azi, spuneam, simt nevoia să scriu despre ei, despre cei ce fac parte din viața mea, așa cum și eu fac parte din a lor, cu toate bucuriile și neplacerile iscate din această apartenență.
Dintotdeauna am fost invidiată de cei din jur pentru echipa pe care am reușit s-o adun în jurul meu. Desigur, n-au încaput în ea decât cei ce, întrucâtva, imi seamănă. În timp, in cei peste 30 de ani de televiziune, aceștia s-au cernut constant. Cei care mi-au venit alături doar pentru că erau în căutare de avantaje, s-au pierdut în neant și-i regăsesc acum penduland obosiți între diverse alte colective, în care nu rezistă prea mult. S-au pierdut și pentru că nu mi-au suportat exigențele. Nu-i ușor să-i reziști unui șef workaholic, atât de îndrăgostit de meseria sa încât a simțit mereu nevoia să-i ofere totul, refuzând să accepte că există sintagma “nu se poate”. Cei aterizați din greșeală în această meserie și în această echipă, au sfârșit prin a fi excluși sau a se autoexclude. Dar nu sunt singura îndrăgostită de meseria asta , prin urmare întotdeauna în jurul meu au existat și “veterani”. Oameni care s-au învrednicit să ma cunoască, să-mi afle resorturile și să-mi înțeleagă felul de a fi. I-am apreciat, i-am prețuit și am fost mereu gata să-mi dau si cămașa de pe mine, dacă am știut că au nevoie de ajutor și ca eu sunt , poate, cea care îl pot oferi. Îi iubesc pe cei devotați și loiali, pentru că eu însămi am fost așa toată viața, acceptând de multe ori să rezist unor contexte pdeloc prielnice, doar pentru că am iubit locul în care mă aflu și meseria pe care o fac. E-adevărat, mai greu mi-a fost să rezist în viața personală lângă oameni care m-au trădat. Acolo compromisurile n-au avut loc…
În această zi în care ne despărțim de un an, intrând în următorul, în care neîmplinirile celui trecut se înfășoară în seranțele unor rezolvări apropiate, vreau să le mulțumesc din suflet celor ce au mărșăluit alături de mine prin 2022. Nu apar toți în poza de mai jos, dar absenții stiu că mă refer și la ei. Le mulțumesc celor devotați, celor care au acționat NU în virtutea acelui salariu, în majoritatea cazurilor insuficient, ci în cea a îndemnului “toți pentru unul , unul pentru toți”, le mulțumesc celor care nu s-au fofilat si pe care i-am simțit trup și suflet cu echipa, cu emisiunea, cu relația noastră de decenii. De multe ori, loialitatea și devotamentul exced orice alte calități personale. Poți fi un geniu, insă dacă nu ai caracter, nu ești corect și onest, dacă nu dai doi bani pe cei din jur și pe ceea ce au insemnat, unii dintre ei, atâția ani pentru tine, nu valorezi nici cât două cepe degerate. Poza de mai jos reprezintă echipa cu care l-am parcurs pe 2022. Refăcută în 2023, poza s-ar putea să arate altfel. Procesul de “cernere” este nesfârșit, alături de noi vor avea mereu loc oamenii frumoși, caracterele puternice, adevărate.
Pornesc în 2023 alături de astfel de oameni, lăsând în urmă dezamăgirile Trecutului. Nu sunt nici primele, nici ultimele. Cum se spune “Cimitirele sunt pline de oameni “de neînlocuit”.
Recunoștința și prețuirea mea se îndreaptă astăzi spre colegii care mi-au fost alături în adevăratul sens al cuvântului. Sper să le aducă anul care vine tot binele din lume. Iar acolo unde el va fi neputincios, voi încerca eu, cu toată ființa mea, să suplinesc. Așa cum am făcut-o întotdeauna, indiferent de cât de severă, exigentă și uneori imposibilă am fost , de multe ori forțată de contexte atât de neprielnice !
La mulți ani, dragii mei! Cei puternici și adevărați merg mai departe!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : Viroprotect Rapid
Comentează