Obsesia că sunt mereu mințită, păcălită, înșelată, fraierită, s-a cuibărit în mine, în ultimii ani. Iar despre asta am mai scris. Am scris și despre țări în care am fost și în care, dacă uiți un portofel doldora de bani pe o bancă într-un parc public, acolo îl vei găsi și peste o săptămână. Sunt popoare care, pur și simplu, nu fură. Am auzit și de țări în care conducătorii, ce promit, aia fac. Toate astea îmi par desprinse de pe Marte. Dar nu, nu beneficiază de ele omuleții verzi, ci oameni ca noi : cu două mâini, două picioare și un cap. E drept, unul ceva mai mobilat, care a știut să-și construiască viața altfel decât…”mioritic”.
Dar nu despre asta vroiam să vorbesc. E doar o “introducere”. “Cuprinsul” se află în…online. Iar
“încheierea”…nu se vede , din păcate, nici măcar ca o luminiță la un capăt de tunel.
Spun “cuprinsul se află în online”, pentru că astăzi aș vrea să mă refer la felul în care suntem mințiți pe online. Cobstant. Copios. Fără scrupule. Iar noi înghițim aceste minciuni virtuale cu nesațul cu care consumăm , în miez de vară, o banală înghețată.
Însă efectul este departe de a fi cel al unui nevinovat desert răcoros. Internetul ne dezinformează, ne manipulează, ne tâmpește, ne împinge spre buza Depresiei, al Dezastrului, al Demenței și al altor “D”-uri periculoase.
Recunoașteți, vă rog, cu mâna pe …tastatură : de câte ori nu vi s-a întâmplat să invidiați cutare vedetă, pentru felul în care arată în fotografiile încredințate încăpătorului eter? Sau pentru vacanța exotică din care tocmai s-a întors? Sau pentru interiorul șic pe care-l afișează locuința sa? Fiți pe pace! Doar o mică parte din cele la care priviți, pe rețelelel de socializare, sunt reale! Nu cred să mai existe cineva care să nu fi auzit de Photoshop – miracolul care stinge ridurile de pe chip și corectează imperfecțiunile cu care Mama Natură ne-a amprentat trupul : ne subțiază, ne face picioarele mai lungi, ochii mai mari, nasul mai cârn, părul mai bogat. Deodată, chiar și tu, durdulia gospodină îngropată în colăcei, pari mai tânără, mai suplă, numai bună de pizmuit de către consumatoarele postărilor tale. Ba, te poți și vopsi, la coaforul Photoshop, fără să scoți niciun sfanț din buzunar, poate doar cei pe care-i investești în aplicația șmecheră, achiziționată tot din online!
Tot o astfel de aplicație îți poate schimba și “primprejurul”. Ți-ai petrecut vacanța la Urlați, la socrii? Cum să încarci așa ceva pe contul tău?!? Te vor râde și curcile, caci mai nou am înțeles că și ele au acces la internet! Îți cumperi mătăluță aplicația potrivită și…hocus-pocus-preparatus! deodată curtea răpciugoasă a lui tata socru devine down-town-ul unuia din orașele cu ștaif ale planetei, livada de meri se transformă într-un pâlc de palmieri, iar locul unde e troaca porcilor devine o piscină turqoise, cea care va fi și “vinovată” pentru bronzul de revistă pentru care te vir invidia prietenele, la întoarcerea acasă.
Nu e nimic complicat în a-ți “păcăli” virtualii prieteni! Uite, fac un experiment chiar în poza de profil a acestui editorial : mă fotografiez în bucătărie, după care descarc o aplicație ce mi se oferă gratuit pentru primele 3 zile și…aragazul se transforma pe loc într-un decor “cult” – o bibliotecă rafinată, pentru care unii poate mă vor și invidia. Deși…cine mai invidiază astăzi un posesor de bibliotecă?!?…
Acestea sunt însă minciuni nevinovate, menite eventual doar să aducă la exasperare consumatorii atenți la detalii nesemnificative, cum ar fi numărul de riduri, de palmieri sau…de cărți din decor! 😉 Lor li se mai adaugă și conturile false, ale unor inși cu imaginație bogată , care au visat toată viața să arate precum Robert Redford și să aibă cariere de succes și cărora, iată, în sfârșit, internetul le-a dat șansa de a-și crea false identități : nume exotice, fizionomii de Hollywood, precum și un șir de “date personale” care taie răsuflarea oricărei gâsculițe, aflată în căutare de Cupidoni. Nu vi s-a întâmplat niciodată, dragile mele, să vă fie cerută prietenia de către un fățos general din armata americană, văduv, în căutarea unei relații stabile? Ba bine că nu!…
Adevăratele minciuni sunt cele care produc efecte în VIEȚILE noastre, și nu doar în starea de spirit. Circulă nestingherite, pe net, contra unor sume pe care nu ne e greu să le intuim, recomandări de medicamente și tratamente, pe care ignoranții se grăbesc să le experimenteze ( vezi cazul Petrică Mâțu Stoian). Li se adaugă periculoase trucaje, ce pun în gura unor personalități credibile, îndemnuri ce pot deveni letale. Mergi acolo, fă asta, consumă aia, de trei ori pe zi, și..ești ca nou! Manipularea prin internet este o caracatiță care ne-a atins la un moment dat pe fiecare, cu tentaculele sale. Nu vă ascund cât de derutată am fost, citind alternativ “zicerile” unor mari medici ai omenirii, care ba îndemnau spre vaccinare, cu argumente forte ce se roteau în jurul cuvântului “moarte”, ba sădeau frison în sufletul consumatorului, înșirând efectele cumplite ale întâlnirii serului “salvator” cu organismul nostru!
Și acum vă voi povesti o întâmplare reală, din propria-mi…. coexistență cu internetul. Un cutremur devastator s-a întâmplat în mine ( care m-a și readus cu picioarele pe pamânt!) în momentul în care mi-am permis , într-o postare, să iau apărarea unui lider politic controversat, luat sistematic în tărbacă de presa “adversă”. Postarea mea nevinovată, în care-mi exprimam o simplă părere de “om de rând” ( e drept, ceva mai cunoscut, grație expunerii îndelungate “pe sticlă”), a fost amendată instantaneu de un șuvoi de comentarii veninoase, între care cele care-mi țineau partea aproape că se rătăciseră de tot. Adversarii…nu ai mei, ci ai persoanei “apărate” de mine, erau atât de virulenți, încât și-au pus în funcțiune toate armele : jignirile, dezinformările, atacurile la persoană, și nu numai a mea, și a părinților mei, a foștilor soți, a copiilor, a tuturor neamurilor de care nici măcar eu nu mai știam! Fiind un om meticulos și o fire analitică, mi-am pierdut câteva ore bune parcurgând astfel de mesaje, adumându-mi tot cortegiul de “efecte secundare” : puls crescut, palpitații, tensiune oscilantă, încețoșarea privirii, prăbușirea stării de spirit, etc. După vreo 200 de comentarii, însepusem să-mi caut stima de sine cu lupa….Asta până când , un prieten bun din mediul politic – uns cu toate alifiile și căruia apucasem să-i mărturisesc dezamăgirea față de reacția publicului, m-a “luminat” : “Ai verificat cine sunt cei care ți-au comentat postarea?”. M-am reîntors conștiincioasă la căldarea cu venin și am luat comentariile, de la primul la ultimul : cu excepția câtorva ce păreau a fi reale ( la urma urmei, e firesc să existe chiar și prieteni virtuali care să nu-mi împărtăsească punctul de vedere!) și care-și exprimau civilizat adversitatea față de opinia mea, restul erau conturi false : cetățeni inexistenți, având nume obișnuite, însă afișand , ca poze de profil, capete de crocodil, crenguțe de brad, chipuri de preșcolari, tarte cu fructe, lumânări arzând și fizionomii de sfinți, decupați din calendare bisericești. Așa am luat eu act de existența “postacilor de serviciu”.
Vaccinată contra naivității, de atunci am devenit foarte atentă la ceea ce consum, “virtual”. Aici, indigestiile sau chiar otrăvirea sunt efecte secundare extrem de frecvente și, din păcate, nici Colebilul, nici Trifermentul, nu ajută. Iar capsule cu “vigilență” încă nu am intâlnit, prin farmacii. Nici măcar…la “cea a inimii”, Catena! 😊
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : PROPOLIS C
Comentează