Da, cred că mă pot încadra cu succes în marea armată a celor ce au fost educați în spiritul celor doua noțiuni! Și , da, amândouă mi-au marcat viața, preponderent în sens negativ.
Copilăria noastră ( și acum mă refer la noi, cei ce ne înghesuim în categoria enunțată mai sus), a fost terorizată de acest “Trebuie!”. Trebuie să asculți! Trebuie să înveți! Trebuie să citești! Trebuie să faci sport! Trebuie să faci curat în camera ta! Trebuie să iți ceri iertare! Trebuie să mergi la Alimentara, să iei ouă! Trebuie s-o ajuți pe mama la bucătărie! Trebuie să ieși la plimbare cu frate-tău! Trebuie să dai la facultatea Cutare! Trebuie să te măriți! Etc..
Pe de altă parte, se încolonau în viața noastră șiruri lungi de “Nu e voie”. Nu e voie să spui asta! Nu e voie să îmbraci această tinută! Nu e voie să vorbești urât! Nu e voie să minți, să furi, să păcălești! Nu e voie să vorbești neîntrebat! Nu e voie să spui asta despre Ăsta! Nu e voie să mergi la școală cu lecția neînvățată, cu părul despletit, cu sarafanul prea scurt, unghiile prea lungi și matricola prea…absentă! Nu e voie să spui , în afara casei, bancuri despre Ceaușescu! Nu e voie să visezi la cai verzi pe pereți! Nu e voie să stai la o zi de naștere mai mult de ora 22! Nu e voie să porți tocuri! Nu e voie să te machiezi, parfumezi, epilezi! La băieți (încă) nu e voie să te gândești, acum ai de învățat!
…Nu sunt neapărat “trebuie”-le și “nu e voie”- le încasate de mine ( multe dintre ele, da!), ci sunt parte a generației mele.
Poate și de asta , generația mea , pe de o parte, a crescut cuminte și cu bun simț, pe de alta parte, fraieră, bleagă și exagerat de permisivă. “Mămăliga romanească”, cea despre care s-a tot vorbit că ar fi explodat în 1989, a fost răsucită în ceaun , decenii în șir, de generația mea. Cred că și expresia “stai ca o mămăligă” tot a generației noastre este! Imi amintesc că ne-o spuneau des profesorii, adresând-o celor care stăteau tâmp la tablă și priveau in gol ( în golul din capul lor!) . Nu-i bai, peste câteva zeci de ani, tot ăștia ajungeau să fie ministri și chiar președinți!
Anii m-au învățat că ierarhia acestor “trebuie” și-o compune, de fapt, fiecare dintre noi. Exista câțiva “trebuie” vitali, poate general valabili și care ar fi bine să aducă omenirea la un numitor comun, în rest nimeni niciodată ( poate doar medicii, însă doar cei de bună credință, nu cei proști și guvernați de comisioane!) nu are voie să ne spună ce trebuie să facem . Și ce nu trebuie să facem. Viata pe care o traim este nu numai scurtă, ci și al naibii de neprevăzută, iar în acest “neprevăzut”, lucrurile rele abundă, din păcate. Prin urmare, să-l eliminăm pe acest “trebuie” cât putem, și să ne trăim viața după placul inimii, respectand firește legile Moralei și cele ce au fost votate de Parlamentele planetei și a căror încălcare ne poate aduce ceva belele.
În ceea ce privește “nu e voie”, cuvintele astea au omorât și ele o generatie întreagă. Din cauza lor , noi nu avem încredere în noi, din cauza lor, măsurăm de șapte ori până să tăiem odată, din cauza lor, răbdăm fără măsură, acceptând să fim umiliți, jigniți, nedreptățiți, de cele mai multe ori de catre indivizi care nu ne ajung nici până la degetul mic de la picior. Ei însă au un numitor comun : au nesocotit , în copilăria și evoluția lor, cele două îndemnuri : “Trebuie!” și “Nu ai voie!” . Și au ajuns sus. Și ne-au dat astfel cea mai dureroasă lecție de viață : că o bună creștere și o disciplină smerită , în zilele noastre, pot deveni arme letale. Împotriva cui? A noastră, înșine.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : REHIDRAFORT
Comentează