Să vă povestesc despre femeile japoneze

Oricât n-ar suna de ciudat, noi, românii, suntem familiarizați cu japonezele. Ba chiar ne și plac! Le putem găsi în orice brutărie care se respectă, la prețuri cât se poate de accesibile! Sunt frumos împletite, sunt albe pe dinăuntru, rumene pe exterior și sunt al naibii de gustoase, mai ales atunci când sunt proaspete!
…Însă despre adevăratele japoneze , recunoașteți, nu știți mai nimic! Decât poate că sunt frumoase foc, că mai sunt teribil de grațioase, că umblă îmbrăcate în kimono-uri multicolore și că răsucesc deasupra capului umbreluțe din hârtie. A! Știu că mă veți corecta, reamintindu-mi și despre misterioasele gheișe, despre care ați citit în cărțile ce v-au căzut în mână sau pe care le-ați văzut cele câteva filme care au rulat pe micile sau marile ecrane..
Nici eu, recunosc, nu am știut mai multe despre japoneze, până să le văd la ele acasă. Fără să citez din cărți sau din tratatele de specialitate, vă voi relata în continuare propriile mele observații despre femeile japoneze, așa cum le-am descifrat eu însămi, având, recunosc, alaturi de mine și observațiile unui bărbat, fie el și adolescent, fie el și fiul meu!
Pe străzile din Tokyo, femeile sunt o prezență ce nu poate fi trecută cu vederea. Greșit gândesc cei care susțin că toate japonezele sunt la fel! Am întâlnit japoneze scunde și înalte ( e-adevărat, cu titlu de raritate!) , dolofane și trase prin inel, tinerele foc sau purtând în spinare povara multor decenii, bine pitite însă sub un ten aproape perfect ; au trecut pe lângă mine japoneze brune sau blonde ( e-adevărat, cele blonde le-am putut număra pe degetele de la o mână!), cu părul scurt sau lung, cu poalele măturând caldarâmul sau, dimpotrivă, cu chiloțeii la vedere. Toate aveau un singur numitor comun : erau atât de elegante, atât de aranjate și atât de cochete, încât până și Victor, care evită în general astfel de subiecte, mai ales în dialog cu mine, la un moment dat tot a observat : ” – Mama , eu cred că japonezele astea stau toată ziua în fata oglinzii!”…
Pe stradă, repet, e o avalanșă de fete frumoase, îmbrăcate după ultimul strigăt al modei , reamintindu-ne că Tokyo este, de fapt, una din capitalele modei de pe glob. Dar, în pofida acestui lucru, deși pe Ginza, spre exemplu, – una din străzile modei din capitala niponă – marile branduri de pe mapamond își îmbie clienții cu clădiri spectaculoase și prețuri astronomice, am văzut nu o dată femei japoneze arborând cu mândrie curcubeul kimono-urilor tradiționale și pășind (aparent) împleticit în acele încălțări gen șlapi cu talpă de lemn ( geta), care mie personal mi se par imposibil de purtat..
De data aceasta, Tokyo mi s-a dezvăluit în plină iarnă. Kimono-urile erau păsări rare, iar umbreluțele de soare nu apăreau decât în reclamele împrăștiate pe clădiri sau prin mijloacele de transport în comun. În anii trecuți m-am întrebat nu o dată de ce femeia japoneză își deschide umbrela de soare imediat ce acesta se suie pe cer, refuzând cu obstinație să fie atinsă de razele lui. M-au lămurit cunoscătorii : în viziunea japonezilor, frumusețea feminină presupune obligatoriu o piele albă precum laptele, de aceea japonezele se feresc să fie văzute de soare, ascunzându-și trupul imaculat sub tradiționalele umbreluțe din hârtie..
Iar ultima mea observație din finalul acestui reportaj le va face, cu siguranță, o plăcere nebună cititorilor de sex masculin. Căci le voi spune că femeia japoneză este recunoscută pentru faptul că este din cale-afară de calmă, liniștită și răbdătoare ; și că nu vor auzi niciodată
o japoneză întrebându-și soțul proaspăt intrat pe ușă, unde a fost și de ce a venit atât de târziu. Soția japoneză are datoria de a vedea de casă și de copii, fără a pune prea multe întrebări bărbatului său. Și-a asumat pe deplin acest rol, ca un fel de resemnare în fața unei tradiții care îi cere să fie „Otonashi”, adică liniștită și foarte înțeleaptă.
Însă emanciparea femeii a pătruns și în Țara Soarelui Răsare : în ultima vreme, femeile japoneze și-au întors chipul drăgălaș către Occident, în topul preferințelor lor urcând vertiginos…bărbații europeni!
…Aviz amatorilor!