Pentru mine, orice “navigare” pe internet se lasă cu cate-o “îndrăgosteală”. Dau peste ceva, despre care n-am mai auzit niciodată, sau poate am auzit, demult, o dată- de două ori, și am uitat ; apoi constat că lucrul acela îmi place, de fapt, atât de mult, încât îl mai citesc/ascult/urmăresc încă o data, cu mai mare atenție, si încă o dată, constatând cum interesul meu crește ( precum bulgărele acela de nea, care se rostogolește din vârf de munte, mâncând zăpada întâlnită în drum), apoi încep să citesc , pe unde apuc, despre subiectul respectiv, sa aflu detalii, să mă minunez și să mă întreb, cum Dumnezeu de n-am auzit eu de el până acum ( întrebarile au întotdeauna un pronunțat caracter autocritic, care mă fac să și roșesc, oarecum) . Ca să știu cât de mare mi-e vina, obișnuiesc să-mi mai chestionez câțiva prieteni atoateștiutori, iar dacă nici ei nu au auzit de respectivul, îmi mai vine inima acasă….
Aseară, într-un puseu de “ dolcefarniente” alimentat de ploaia de afară, m-am plimbat puțin pe Bulevardul YouTube. Și mergând eu, așa, pe calea principală ( cred că pornise totul de la filmul “S-a născut o stea”, pe care-l revăzusem recent și mi-a fost drag să-i reascult coloana sonoră) , m-am abătut pe o străduță lăturalnică, unde m-am ciocnit nas în nas cu o pustoaică admirabilă, ce cânta direct în stradă, într-un centru de oraș evident european. Puștoaica era simpatică foc ( am estimat că nu depășise încă vârsta adolescenței), mânuia cu talent o chitară, căreia ii asocia o voce puternică, cu un timbru plăcut și inflexiuni șmechere, toate la un loc reușind să oprească din drum zeci de trecători ( ne aflam pe o “pietonală” bordată cu zeci de magazine de firmă), care făcuseră cerc în jurul ei, ascultând-o cu interes și slobozind “arginți” în cutia plasată undeva, în apropierea fetei.
…Curiozitatea m-a împins către o a doua melodie -cântată tot în stradă, dar într-un alt anotimp, 
căci apăruseră în decor canadiene și căciuli – apoi către o a treia, a patra, până când aceeași curiozitate m-a transportat de pe YouTube, pe Google, unde am aflat ce-i cu această “Allie Sherlock”. Puștoaica – o irlandeză traitoare la Douglas (un orășel din Irlanda, cu nici 30.000 de locuitori) era orfană de mamă, crescută fiind de tatăl său, un om admirabil care i-a susținut înclinația pentru muzică și talentul nativ, devenindu-i un soi de “impresar” făra acte. Câșigându-și un public consistent – și nu numai de pe străzile orașului, ci mai cu seamă din mediul online ( unde canalul său de YouTube are cateva milioane de urmăritori), Allie a început sa fie invitată în show-urile de televiziune din țara sa, aflandu-se într-o puternică ascensiune. Nu știu cum se va termina aceasta ( știu atât de puține lucruri despre Irlanda și mai știu că showbizul este, peste tot, o junglă), însă îmi doresc – așa, matern vorbind – ca fetița talentată de pe străzile Douglas-ului să-și vadă visul cu ochii, căci cu siguranță el nu se limitează la a-și număra seara, acasă, mărunțișul adunat în cutia de carton..
Nu știu dacă postarea mea îi va aduce lui Allie noi fani, pe canalul său deYouTube, mă bucur însă să vă trag de mânecă, propunându-vă un nume de care, poate, nici voi n-ați auzit, dar, poate, vom auzi cu toții, la un moment dat.
…iar dincolo de asta, prezentele rânduri sunt , de fapt, o pledoarie pentru a căuta, în permanență, sa descoperim lucruri noi, în jurul nostru. Căci lumea ce ne înconjoară este plină de surprize. Unele dintre ele – minunate!
Și acum haideți să vă iau de mână și să vă ademenesc pe pietonala din Douglas, Irlanda, unde Allie Sherlock tocmai îsi începe o nouă melodie. Iar lumea s-a strâns deja!
Rubrică oferită de Farmaciile CATENA : RILASTIL protecție solară
Comentează