Declarație de dragoste

Declarație de dragoste

…lui Mircea Dinescu
(parodie)

Sunt tânăr, doamnă, da, bre, mai sunt tânăr, şi mi-e dor de tine ca tancurilor sovietice de Cehoslovacia. Când sunt singur, mai merge, că am o o poză a ta în buzunar şi o scot şi mă droghez cu imaginea ta. Am ajuns dependent de tine, eşti mai tare ca heroina. Dar când sunt la un talk-show, sub lumina reflectoarelor, aşa cum stăteau ăia, când erau anchetaţi la Securitate, sub lumina lămpii de birou a ofiţerului, când sunt la un talk-show, bre, se face Sahara în mine în loc de Valea Cazanlîkului. I-am şi spus ultima oară lui Stelian Tănase, uite, băi, cum stă treaba, dă şi tu puţină publicitate, ca să mă uit la o poză. Şi el credea că e poza lui Traian Băsescu şi imediat mi-a îndeplinit dorinţa şi s-a ridicat de la locul lui şi a venit să se uite şi el. S-a mirat ce păr lung are Băsescu, a şi vrut să dea ştirea pe post, că preşedintelui i-a crescut părul, noroc că l-am oprit eu la timp.

M-ai sărutat o dată, pe obraz, dar ce-i pentru mine un sărut? În loc să-mi dai dinozaurul întreg, mi-ai dat coada şi urechile dinozaurului. M-am săturat, bre, să ne întâlnim numai la recepţii, unde vii totdeauna cu soţul tău, ca SPP-istul cu pistolul. Avem multe de discutat. Ultima dată, când eram cu un sandviş cu icre negre în mână şi tu cu un pahar de Martini, iar soţul tău se rătăcise prin mulţime şi te căuta prin partea cealaltă a sălii, m-am uitat la tine şi ţi-am vorbit din priviri, aşa cum se uită românii care nu ştiu engleza la chelnerii din restaurantele din America. Sunt sigur că ţi-aduci aminte. Au venit atunci în jurul meu toţi guguştiucii din presă să mă fotografieze, dar am scăpat repede din ei, le-am spus că tocmai a intrat în sală Dan Voiculescu cu Mircea Badea pe post de body-guard. Tu ai înţeles ce simt pentru tine şi mi-ai explicat că nu poţi să mă iubeşti fiindcă visul tău e să iubeşti un poet. Tocmai am vrut să-ţi răspund, dar a venit soţul tău şi s-a ridicat podul dintre noi.

Îţi răspund acum, bre, eu chiar poet sunt, am şi martori. Întreabă-l pe Alex Ştefănescu, e om de încredere, el ştie cât de multe poezii am scris. Şi acum mai scriu, câte una la cinci ani, e adevărat, dar dacă tu mi-ai cere-o, aş scrie mai des. Poate chiar câte una la patru ani.

 

 

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.