De la iubire la ură e „doar” o trădare…

Când spunem trădare, spunem inimă zdobită în mii și mii de bucățele, sentimente călcate în picioare, încredere pierdută definitiv și irevocabil, timp irosit, oameni josnici și fără scrupule. Indiferent că ne raportăm la o trădare din partea celui mai bun prieten sau la cea a persoanei iubite, sentimentul de ură se cuibărește încet, încet în inimile, ce nu demult, dădeau pe dinafară de iubire. Omul care până ieri era totul pentru tine, cu care împărțeai bune și rele (în mintea ta naivă), și care îți spunea cel mai frumos și sincer „Te iubesc” (și tu îl credeai pentru că, sufletul tău curat nu concepea falsitatea și răutatea celor din jur), care te făcea să crezi că nu va mai iubi pe nimeni altcineva cum te-a iubit pe tine și care în prezența altor femei îți spunea cât de minunată și dulce ești tu în comparație cu ele, acel om…te-a trădat. Te-a trădat cu persoana de la care te-ai fi așteptat mai puțin. Ei bine, toate trădările sunt josnice, dar aceasta, în opinia mea, este a oamenilor fără scrupule și fără coloană vertebrală, este a oamenilor lași care nu mai au nicio șansă să revină pe drumul cel bun. Deodată, îți cade vălul de pe ochi și vezi adevărata față a oamenilor, și te întrebi cum de-a reușit să te păcălească atat de bine și unde a dispărut omul cel bun din ultimii ani, și cum a pus acest om fără demnitate și principii stăpânire pe el într-un timp atât de scurt? De fapt, aceasta a fost mereu adevărata lui față, doar că a știut să disimuleze foarte bine aventurile pe care le avea în timp ce-ți jura iubire și fidelitate eternă. În momentele de cumpănă, lașii aleg să se refugieze în alte brațe, cunoscute ție, și brusc realizezi că ți-ai irosit iubirea, timpul, încrederea și vorbele lângă un străin. Dragul meu, îți spun sincer, meriți un Oscar, dar mai ales meriți mulțumirile mele veșnice pentru că prin trădarea ta, mi-ai deschis ochii și am putut să văd ce fel de om ești (nu ești, mai bine spus), mi-ai arătat că principiile și valorile tale nu există, mi-ai arătat că nu te interesează decât propia-ți persoană și mi-ai arătat că lașii ca tine, nu au conștiință. Îți multumesc, dragul meu drag, pentru că m-ai scăpat de un om ca tine, prin acțiunile tale mi-ai arătat că minciuna și ipocrizia te caracterizează. Îți mulțumesc că mi-ai făcut cel mai mare bine din viața mea, scăpându-mă de tine, pentru că de un lucru sunt sigură, nu vreau oameni ca tine în jurul meu și nici la 100 de km depărtare, nu vreau ca energia ta negativă și răutatea ta să mai interacționeze vreodată cu mine. Nu vreau ca oameni fără valori morale, fără Dumnezeu, fără respect și stimă de sine să-mi mai rostească nici măcar numele, pentru că mi l-ar murdări cu siguranță. Nu luați trădarea ca pe cea mai mare nenorocire a vieții voastre, luați-o ca pe un dar de acolo de Sus, de la cineva care vă iubește și care v-a arătat calea corectă și v-a scăpat de rău, un rău care peste ani, poate nu ar fi putut fi tăiat atât de ușor din rădăcină. Noi, cele care urâm trădarea și am fi incapabile de așa ceva, trebuie să fim recunoscătoare pentru principiile sănătoase, respectul de sine pe care îl avem și sufletul curat care nu concepe să-și trădeze soțul, iubitul, prietena, vecinul, colegul sau orice altă persoană cu care intră în contact și că putem pune capul pe pernă împăcate cu noi însene. Vă mai rog ceva, nu vă simțiți umilite, trădate, batjocorite, simțiți-va binecuvântate că ați scăpat de asemenea oameni și nu uitați: Karma este cea care, mai devreme sau mai târziu, are hac de cojocul fiecăruia!