Ne e greu să străbatem perioada marii schimbări de acum, dar, cu siguranță, ne-a fost dată tocmai pentru că trebuia să ne aducem aminte că așa ar trebui să trăim.
Unii dintre noi au mai trecut prin asta, dar numai la nivel personal.
Ne-am lăsat de fumat, de băut, de pierdut nopțile în muncă nebună sau distracții fără sfârșit, atunci când doctorul ne-a spus că, dacă vom continua cu excesele, vom muri. Am trecut la reguli de viață curată și senină doar când ni s-a spus că e ultima măsură salvatoare înainte de prăbușirea în boală. Ne-am trăit iubirile dându-le însemnătatea meritată abia când am fost pe punctul de a le pierde, după ce ne-am putut ridica din durerea unui divorț iminent sau a unei înțelese și iertate trădări. Așadar, frica ne-a mai mânat și altădată în limanuri salvatoare, acolo unde pacea și blândețea nu reușiseră să o facă.
Numai că, de data asta, trezirea e colectivă. Pământul întreg se scutură de noi și ne zgâlțâie pe toți, deopotrivă, bogați sau săraci, celebri sau anonimi, tineri sau bătrâni, elite sau vulg, ca să ne aducă aminte cum ar trebui să trăim de acum înainte.
Cum? Citește mai departe…
Comentează