(parodii)
GIGI BECALI
Femeie! Tu nu eşti femeie, eşti dracu’! Ce-ai făcut tu, cum ai făcut tu, că mi-ai sucit minţile şi numai la tine mă gândesc? Eşti pentru mine – mi-a explicat mie Dan Pavel cum se cheamă chestia asta – o „obsesie. Te văd peste tot, chiar şi pe gazon, la meciurile de fotbal. În loc să-l văd pe arbitru, îmbrăcat în negru, te văd pe tine, goală: alergi pe teren şi-mi faci semne cu mâna.
Eu sunt căsătorit, femeia lui Dumnezeu, şi eu judec creştineşte, pentru mine nevasta e una pe Pământ. Ca şi ţara. Pentru mine nevasta şi ţara sunt tot ce am mai sfânt. De nevastă mă ocup noaptea, de ţară mă ocup ziua, de tine când să mă mai ocup? Eşti o jigodie, asta eşti, te-am citit din prima clipă, dar uite, chiar acum, când îţi zic jigodie, te iubesc de mă topesc.
De ce nu mă laşi, muiere, în pace? Până mai ieri îl visam numai pe ăla ras în cap, de la fisc, acum te visez şi pe tine, tot rasă, ştii tu unde, trebuie să ştii, că erai şi tu în vis şi sigur ţi-aduci aminte.
Am zis-o şi-o mai zic: eu am bani, că Dumnezeu mi-a dat bani, şi-ţi cumpăr un bărbat cum vrei tu. Pun la bătaie, la nevoie, şi un miliard de euro (văd eu de unde îi iau, adun de la prieteni, sau fac un schimb cu ăia de la armată, eu le dau o sută de euro şi ei îmi dau un miliard) numai să nu mă mai ispiteşti şi să mă împingi să cad în păcat. Ţi-l cumpăr şi pe Schwarzenegger sau poate îl vrei pe Ronaldinho, tu hotărăşti; atâta doar să nu mi-l ceri pe Cristian Tudor Popescu, că ăsta nu e creştin.
Îmi vine să-i strâng de gât şi pe Schwarzenegger, şi pe Ronaldinho, când mă gândesc că ţi-ar cădea cu tronc. Că eu te iubesc ca un nebun, chiar dacă nu vreau să te iubesc, că nu vreau, ăsta-i adevărul. Poate că mai bine ar fi să te culci cu mine, în scop – tot Dan Pavel mi-a explicat cum se pune problema – „terapeutic”. Să te culci cu mine o singură dată, atât, o singură dată. Hai, femeie, nu te lăsa rugată, că unul sunt eu în ţara asta şi eu nu mă rog de nimeni. De ce nu vrei, jigodia dracului, hai, fii deşteaptă, măcar să văd cum ar fi dacă ar fi. Hai, puţin, măcar un început, şi nu-ţi mai cer nimic, în viaţa mea! Îţi jur, uite, mă şi închin!
Comentează