Animată de spiritul civic

Din capitolul întâmplări de zi cu zi ale unui avocat, m-am gândit să vă descriu una din acțiunile mele, fiind animată de un spirit civic molipsitor, care mi-ar plăcea să vă anime și pe dumneavoastră.
Era în jurul orei 23:00, într-o zi din timpul săptămânii. Am ajuns în zona Turda – 1 Mai să-mi vizitez o rudă foarte bolnavă. Precizez că ora 23:00 pentru mine nu este deloc târzie, așa că nu am probleme în a merge singură la miezul nopții. După ce am parcat, am observat coborând dintr-o mașină destul de ciudată un om, care părea a fi un om al străzii. În mașină au rămas doi bărbați care se tot uitau de jur împrejur. Pe trotuarul de vis a-vis un bărbat îmbrăcat ca cei de la intervenții, se plimba cu mâinile la spate uitându-se prin mașini cu coada ochiului. Am ochiul format la grupări de genul acesta. Deodată tipul – ”om al străzii” – a început să împingă în pubelele de gunoi ce conțineau sticlă, aplecându-le peste mașinile parcate la câțiva centimetri de acestea, scuturându-le și încercând să le răstoarne peste mașini. În acel moment, evident că nu am putut să mă abțin, și am început să urlu la el să se oprească că va distruge mașinile și cu un curaj nebunesc, m-am îndreptat către el! Ce o fi fost în capul meu, nici acum nu știu: să-l opresc fizic, să mă reped în el….habar n-am! Am început să mă cert cu el. Din pubele curgeau sticle peste sticle care se spărgeau într-un zgomot asurzitor, tramvaiul 41 trecea făcând și el zgomot, era un vacarm peste care vocea mea răzbătea cu brio! Deodată, ”Omul străzii” trântește pubela și se repede înspre mine! Evident că m-am rățoit la el și i-am replicat: ”Ce e mă, crezi că mi-e frică de tine? Praf te fac! Mișcă-te de aici că nu știu ce-ți fac! Ce căutați voi toți aici? Ce urmăriți?” Omul străzii s-a enervat și s-a repezit la mine. Deodată mașina cu cei doi bărbați a pornit în trombă și s-a făcut nevăzută. ”Tipul de la intervenții” a trecut pe partea cu ”Omul străzii” și făcându-se că se uită la sticle, i-a spus ceva apoi a început să se plimbe cu aceeași liniște ca și până atunci, ochind interiorul mașinilor. ”Omul străzii” a început să adune sticle să le pună în saci pe lângă gardul parcului, tot împingând pubelele în mașini. În acel moment am sunat la 112 și am solicitat secția de Poliție. Am vorbit cu un polițist, m-am identificat, evident s-a auzit ” aaaa, doamna avocat Macovei! Ce s-a mai întâmplat și acum?”
Mă cunosc băieții de la 112, doar tot timpul sun să anunț câte ceva, că de aceea este serviciu de urgență și avem poliție și salvări, să apelăm la ei, să ne apere, să intervină. E dreptul nostru al tuturor și este o obligație civică să intervenim și să anunțăm toate derapajele de la ordinea și regulile societății. Evident i-am spus că e vorba de o ”gașcă” care încearcă să dea marea spargere, încearcă să distrugă mașinile parcate, etc. Îmi spune că va trimite în câteva minute un echipaj. M-a sfătuit să mă îndepărtez de locul cu pricina și să nu mă mai reped în ei, că s-ar putea ”s-o pățesc”. În timp ce vorbeam cu 112, ”domnul de la intervenții” se tot plimba pe lângă mine, cu aceeași liniște care te putea scoate din minți, în condițiile în care eu eram deja super încordată.
M-am retras în bloc, la ruda mea și am privit de la etaj totul. ”Omul străzii” și-a pus sacii cu sticle lipiți de gard, și-a luat o geantă pe umăr și s-a ascuns încet în parc. ”Omul de la intervenții” s-a uitat prin mașini, apoi plimbându-se agale s-a estompat în depărtarea străzii. Mă tot gândeam ce fac polițiștii, că doar secția de poliție e la doi pași? După 15 minute mă sună un polițist de la secția de poliție. Mă știa de pe la urmăriri penale. I-am reiterat întâmplarea și mi-a spus că de abia atunci a fost anunțat de serviciul 112 și că trimite echipaje. ”Domnu’ polițist, în stilul acesta o să mă găsiți doar pe mine și o să mă amendați pentru inducere în eroare”. A râs, mi-a spus să stau liniștită și să nu mai am atâta curaj, știa despre ce e vorba.
După vreo 10 minute am sunat iar, echipajul era pe drum. Cât Dumnezeu îi lua să ajungă? Nici 1 minut de la secție pe străduțe. Într-un final după 30 de minute de la anunțul meu la 112, m-am trezit – țineți-vă bine – cu 4 echipaje cu câte 4 polițiști, lați cât ușile de supermarket, înarmați, unii erau mascați – ziceai că sunt trupele antitero. Mi-au luat datele și ei și m-au rugat să mă retrag de urgență în bloc. Știau cine era, o grupare pe care o caută de mult timp și se pare că le-am distrus un mare plan de spargere, nu numai de mașini. S-au dus după ei prin parc, pe străduțe, în spatele blocurilor. I-am întrebat și eu dacă nu li se pare că în 30 de minute se estompează și mama grupării? Au fost destul de deranjați și mi-au cerut să mă retrag, că acestea sunt condițiile, că trebuie să se înarmeze, că trebuie să facă rost de mașini etc. Dragii mei polițiști, eu una mi-am făcut datoria cu vârf și îndesat, dar să prinzi în flagrant la 30 de minute de la anunțul de la 112, nici cel mai prost infractor nu stă să vă aștepte! Chiar îmi pare rău că nu m-am dus să îl leg eu pe ”omul străzii”, că n-ar fi prima dată când fac și așa ceva! Însă degeaba suntem noi animați de spiritul civic, dacă dumneavoastră, nu știu din ce motive, nu interveniți urgent! Și urgent nu înseamnă jumătate de oră! Poate voi supăra câțiva polițiști, eu am mulți prieteni printre ei și sunt oameni de foarte bună calitate și animați de dorința de a face ceva, de a–și respecta obligațiile, dar adevărul este că așa nu se poate! Este inadmisibil ca serviciul 112 să anunțe secția în 15 minute despre distrugere și despre prezența autorilor și aceștia să mai întârzie încă 15 minute! Dacă era o crimă? Dacă săreau să mă omoare și eu stăteam liniștită că mă apără poliția? Dacă era un viol? Răpire?
Cert este că datorită mie acea grupare nu a acționat în acea seară și probabil, ceva timp doar vor da târcoale să vadă ce ochi vigilenți mai sunt. Vă sfătuiesc să vă implicați, în sensul de a anunța organelor abilitate aceste derapaje de la ordinea socială, pentru că numai așa vom reuși să oprim aceste infracțiuni, sau măcar să mai diminuăm numărul lor. Acești infractori acționează pentru că știu că oamenii din lașitate, frică, dezinteres etc nu acționează, nu anunță etc!
Nu vă sfătuiesc să faceți ce am făcut eu, să vă certați cu ei sau să vă apropiați de ei. Pot și sigur au arme la ei, cuțite, box-uri, și câte și mai câte, poate și pistol, cine știe? Dar dacă observați ceva anormal și vi se pare că ar putea fi o infracțiune sunați și anunțați ceea ce observați, altfel îi veți lăsa să se dezvolte și să acționeze după bunul plac, iar noi vom trăi într-o lume terorizată de frica lor! Sa știți că nu le place să fie înfruntați și în general dau un pas înapoi, pentru că nu înțeleg cum cineva poate să se ia de ei. Eu nu vă sfătuiesc decât să anunțați organele în drept. Cine știe? Poate la atâtea sesizări, timpii de intervenție vor fi din ce în ce mai mici și ușor, ușor vom evolua într-o societate mai normală și mai civilizată! Implicați-vă, exercitați-vă drepturile și obligațiile cetățenești! Puneți-i pe toți la treabă, asta este treaba lor, să intervină și noi plătim pentru aceste servicii! Dar, să nu cumva să-i puneți pe drumuri degeaba, doar să vă jucați că așa ne mai distrăm și noi, amenzile sunt destul de usturătoare și vă găsesc, indiferent sub ce acoperire sunteți! Mijloacele de detectare sunt numeroase și folosesc inteligență artificială, așa că acționați doar când chiar este cazul, astfel să destabilizăm puțin aceste grupări! Luați atitudine! Ne face bine ca națiune s-o facem mai des, nu o dată la 100 de ani!
Până data viitoare, gândiți profund, înainte de a acționa!