banner marshal garden
Bărbați de 10

Artistul NICOLAE FERARU , prea “tuciuriu” pentru români, perfect pentru americani!

 

Sunt o mare iubitoare de muzică și nu sunt snoabă. Dacă o melodie îmi place, îmi place și punct. Și o spun sus și tare, chiar dacă nu pic pe “trenduri”. Nu trebuie să fie neapărat o melodie în vogă, cocoțată prin topurile muzicale ale lumii. Poate fi și o romanță și o doină, și un cântec lăutăresc. Despre Nicolae Feraru auzisem demult, ba cred că l-am și văzut, odată, la televizor. Într-un jurnal de știri. Primise, parcă, un important premiu, acolo, în America, unde și-a clădit o nouă viață, după ce și-a încercat norocul în propria țară. Inslusiv, cântându-i dictatorului Ceaușescu. Dar lucrul acesta nu l-a ajutat din cale-afară. Cum nu l-a ajutat aici, în patria sa, nici talentul de excepție, cu care a fost hărăzit. “Mult prea tuciuriu” – a fost considerat de conaționalii săi, măcinați de invidie și xeonfobie…
Și iată că , în această perioadă complicată a omenirii, în izolarea la domiciliu care m-a împins și pe mine spre a crea legături virtuale cu români de nota 10, trăitori în toate colțurile lumii, am reușit să stabilesc un contact cu celebrul artist, în mâinile căruia banalul țambal devine un adevărat instrument al zeilor.
Nicolae Feraru mi-a răspuns prompt și politicos la mesaj și, după o scurtă conversație virtuală, s-a nascut interviul pe care vă invit să-l parcurgeți. Vei cunoaște un artist cu adevarat remarcabil, pe care n-am știut să-l prețuim cum se cuvine, când a fost al nostru.

Marina Almășan : – Țambalul dumneavoastră se aude de peste ocean, deși ați plecat demult din România. Care sunt amintirile cele mai puternice, care vă urmăresc până în zilele noastre?

Nicolae Feraru : – Amintirile cele mai puternice, care mă urmăresc până în zilele noastre sunt : chipurile părinților mei, care au trecut în neființă în anii 1984-1985 , imaginea tatălui meu cântând cu țambalul cel mic al său. Apoi îmi amintesc cum exersam la instrumentele muzicale, împreună cu prietenii din copilărie, luând-o ca pe o frumoasă și plăcută joacă de copii!
Un alt moment de care îmi voi aminti mereu cu emoție, este căsătoria cu soția mea în anul 1972, urmată de cei 5 copii pe care îi avem și anii de căsnicie până în prezent! Dacă e să mă întorc la carieră, mă urmărește amintirea celui mai lung turneu artistic ( 7 luni,  Canada, Montreal ) alături de maestrul Gică Petrescu și formația sa. De aici, din America, îmi va ramâne veșnic în memorie întâlnirea, la Chicago, a unor oameni politici de top, in campaniile electorale : Bill Clinton, Bob Dole, Barack Obama, George Bush.Sr, cei doi senatori de ILLINOIS la Washington D.C

Marina Almășan : – Oho! Aveți, într-adevăr, un munte de amintiri deosebite. Cum se spune : n-ați trăit degeaba! M-ați făcut și mai curioasă, așa că haideți s-o luăm cu începutul : de unde vine înclinația spre muzică și la ce vârstă s-a manifestat ea prima oară?

Nicolae Feraru : – Provin dintr-o familie de lăutari din tată în fiu.
Străbunicul și bunicul meu, au cântat la clarinet și țambal, iar eu am prins noțiunile țambalului de la tatăl meu! Aveam in jur de 3 ani, când mă jucam cu ciocănelele pe țambalul său!

Marina Almășan – Constat deci că sunteți materializarea perfectă a proverbului “Așchia nu sare departe de trunchi”! Ce alte calitați ați moștenit de la tatăl dvs, în afară de muzică?

Nicolae Feraru : – Nenumărate! In primul rând, seriozitatea și disciplina, în al doilea  rând caracterul său și atașamentul față de familie, copii și prieteni!

Marina Almășan : – Se vede treaba că ați avut un părinte deosebit, iar pe această moștenire de care vorbeați se bazează și cariera dvs exemplară, dar și longevitatea familiei dumneavoastră. Cand și cum v-ați întâlnit cu țambalul? V-a cucerit de la început, sau pe parcurs?

Nicolae Feraru : – Din fragedă copilărie acest instrument m-a cucerit, ca dovadă că la vârsta de 3 ani, așa cum vă spuneam mai sus, loveam cu ciocănelele țambalul! Deja la 6 ani știam game muzicale și câteva cântece !

Marina Almășan : – Erați, deci, un fel de copil-minune! Și, iată, țambalul v-a cucerit pentru toată viața și ați devenit unul dintre cei mai buni, ai lumii. Ce calități îți trebuie, pentru a fi un țambalagiu de nota 10?

Nicolae Feraru : – In primul rând, trebuie să ai un auz muzical perfect, iar în al doilea rând, un studiu individual permanent. Să nu credeți că talentul e suficient!

Marina Almășan : – Fără doar și poate!… Aș mai rămâne puțin în anii copilăriei : Ce alte amintiri aveți din copilărie?

Nicolae Feraru : – Îmi amintesc cu plăcere de primii ani de școală, de colegii din clasă ( cu care și la ora actuală ținem legătura pe site-urile de socializare!), de felul cum vara dădeam, una-două, fuga la ștrand. Apoi îmi mai amintesc de “furtul” cireșe sau flori de tei de la vecini și de spartul lemnelor, cu toți copiii din cartierul Rahova.

Marina Almășan : – Deci ați fost nu numai un copil-minune, ci și unul năzdrăvan! Până să plecați din țară, care au fost cele mai mari succese , în carieră?

Nicolae Feraru : – Pe locul întâi rămâne Turneul din Canada și Statele Unite, în care l-am însoțit pe maestrul Gică Petrescu. Era anul 1972…
Apoi trebuie să pomenesc de turneele artistice cu formația Radu Simion ( nai ), în toată Europa și Asia din anul 1973 până in anul 1988,  cu marii instrumentiști Ion Drăgoi ( vioară ), Ion Lăceanu ( Caval, cimpoi, ocarină), Luca Novac ( taragot ), Dumitru Fărcaș ( taragot ), Alexandru Țitruș ( vioară ), Florea Pascu ( vioară ), Nicolae Turcitu ( acordeon ), Nicu Gigantu ( acordeon ), Jean Dincă ( contrabas), Riță Mihai Gheorghe ( contrabass).

Marina Almășan : – Ați cântat alături de vedete de primă linie, ale acelor vremuri. Am auzit că l-ați dat gata, cu arta dumneavoastră și pe președintele de atunci al României. Vorbiți-mi despre întâlnirile dvs cu Ceaușescu.

Nicolae Feraru : – Au fost două astfel de momente. În anul 1971, cântam cu formația violonistului și solistului vocal, Ion Albeșteanu și am fost solicitați să cântăm la “Ziua Recoltei”, ce a avut loc la Popasul Sinești,Ialomița, unde era prezent și Nicolae Ceaușescu împreuna cu soția sa Elena Ceaușescu și cu Comitetul Central, și am cântat la masa care s-a organizat in onoarea lor. Iar în anul 1972, am cântat cu un taraf de lăutari, condus de același Ion Albeșteanu, la o masă festivă ce a avut loc după o partidă de vânătoare a lui Nicoae Ceaușescu și prietenii săi. Într-adevăr, am avut succes.

Marina Almășan : – Ați fost celebru, în România. Și atunci vă întreb : când și de ce ați plecat? Cât de greu a fost să vă lăsați familia acasă?

Nicolae Feraru : – In anul 1988, am avut un turneu artistic in Statele Unite, cu formația Ion Lăceanu, cu care am dat spectacole pentru comunitățile românești din mai multe orașe : Detroit, Chicago, Los Angeles, New York etc.  După terminarea turneului, am decis să mă stabilesc in America ( Detroit ), cerând azil politic.  Sigur că mi-a fost foarte greu, deși eram obișnuit cu plecările artistice îndepărtate și de lungă durată, dar de data aceasta nu aveam niciun sprijin material, ci doar moral, iar acesta venea din partea unor români din America. A durat 6 ani ( 1988-1994) până la venirea familiei mele
( soția și copiii ).

Marina Almășan : – Bănuiesc că a fost cumplită, această perioadă de separare…Care au fost începuturile dvs pe pământ american?

Nicolae Feraru : – Stabilirea mea pe pământ american, a fost destul de grea. În acești 6 ani, am cântat împreună cu taraful meu in comunitățile românești , dar și la diferite evenimente din Detroit și Chicago. Am lucrat, în același timp, ca operator mașinist, la o fabrică de aparatură dentară, asta pentru a avea o asigurare medicală pentru mine și familia mea și pentru a putea să-mi întrețin familia.

Marina Almășan : – Grea misiune, cu o familie atât de mare…Cu ce i-ați cucerit pe americani?

Nicolae Feraru : – În afara concertelor din comunitatea românească, am susținut diferite concerte și în cadrul altor comunități ( sârbi, bulgari, greci, polonezi, unguri etc) dar și ca invitat de onoare la festivaluri Americane, ce aveau loc in diferite State. Încet-încet…am cucerit America!

Marina Almășan : – Care au fost marile dvs succese pe tărâm american?

Nicolae Feraru : – Dovada succeselor mele reiese din diplomele și premiile pe care le-am obținut de-alungul acestor ani, cât și din articolele dedicate mie, de ziarele “New York Times”, “Chicago Tribune”, “Sun Times” și multe altele, care mi-au elogiat măestria și arta de a cânta la acest instrument.

Marina Almășan : – Impresionant! Nici românii de acasă nu v-au răsfățat în așa fel! Înțeleg că Obama însuși v-a trimis o scrisoare..

 

Nicolae Feraru : – Am fost nominalizat și premiat de către “National Endowment For The Arts” ( agenție culturală afiliată președenției Americane, Barack Obama) , care mi-a acordat cea mai înaltă distincție care se acordă în America, pe linie culturală. Președintele Obama nu a putut onora evenimentul de premiere, dar mi-a trimis a doua zi o scrisoare de prețuire, semnată de el însuși.

Marina Almășan : – Pentru că, în umbra tuturor acestor succese, se afla, cu siguranță, familia dumneavoastră, care v-a susținut mereu, am să vă rog să-mi vorbiti puțin și despre ea.

Nicolae Feraru : – Am 5 copii ( 2 fete și 3 băieți ), 7 nepoți și o strănepoată. Toți locuiesc in America cu familiile lor, exceptând una din fete care este stabilită in România cu familia!

Marina Almășan : – Slavă Domnului, mulțumită ei, veți continua să fiți legat, și la propriu, de România! Am să vă întreb acum unde mai cântați? Ați fost invitat și pe la televiziuni?

Nicolae Feraru : – Sunt invitat să cânt la festivalurile românești sau ale altor comunități împreună cu formația mea, dar și la festivalurile Americane din Washington D.C, Virginia și Indiana. Și da, am fost invitat de mai multe televiziuni ( ABC, Chanel 9, FOX 44, WTTD TV )

Marina Almășan : – E clar, trebuie să vă invite și Televiziunea Română! Emisiunea mea , despre românii de nota 10, vă așteaptă cu drag! Vă e dor de Romania? Ce vești vă vin dinspre noi?

Nicolae Feraru : – Da, îmi este foarte dor … mai ales acum când, în loc de o lună, a trebuit să stau 3 luni departe de ea, datorită acestei pandemii, având intenția de a mă întoarce in România ( dar neputând călători ). Practic fac naveta București-Chicago sau alte orașe Americane unde concertez.

Marina Almășan : – Pentru că ați pomenit de pandemie, spuneți-mi cum ați traversat această perioadă complicată?

Nicolae Feraru : – Ca fiecare dintre noi, am încercat să ne ocupăm timpul. Eu am găsit ceva constructiv și benefic pentru mine : studiez toată ziua, cu elevii la țambal.

Marina Almășan : – Vă doresc să depășiți cu bine această perioadă. Spuneți-mi, ce planuri de viitor aveți?

Nicolae Feraru : – Vreau să mai înregistrez un CD, cu formația mea și să predau ștafeta la țambal nepotului meu, Julian Feraru ( 5 ani ). De asemenea sa pot răspunde solicitărilor, admiratorilor mei !  Vă mulțumesc pentru invitație și vă transmit toate cele bune! Sper să ne întâlnim in cadrul unei emisiuni, in România!

Marina Almășan : – Așa să fie! Locul dumneavoastră este chiar aici, la emisiunea “Femei de 10, Bărbați de 10” de la TVR!

NOTA : Vă invităm să-l ascultați, mai jos, pe Nicolae Feraru, într-unul din concertele sale, întâmplate la Chicago.

 

Femei de 10 pe Facebook