N-am mai fost , de ani buni, la Brașov. De pe când eram și eu o rotiță, în mecanismul complicat al Cerbilor de aur de altădată. N-am mai intrat demult nici în vestitul Hotel ARO. Am făcut-o acum, într-un final de toamnă scăldat în soare. Si am fost profund mișcată…
…..La felul cum arată și cum functionează, puteam să jur că hotelul este condus de o 
femeie. Nu pentru că aș fi eu neapărat feministă, însă întotdeauna când frumosul, ordinea și disciplina se adună laolată, în planul doi trebuie musai să existe o urmașă a Evei. Nu vă supărați, bărbați, însă astăzi voi vorbi din nou despre o femeie de 10, care poate servi cu brio ca model pentru toate tinerele ce vor să demonstreze că, orice s-ar spune, “sexul slab” este, de fapt, cel puternic!
Pe Daniela Tibeică am vazut-o ieri pentru prima oară. Deși numele imi era cunoscut, și asta dintr-un context pozitiv: auzisem de câteva ori vorbindu-se despre ea. Ceea ce-mi rămăsese în minte, era o frază de genul : “Hai că au început, în sfârșit, să miște lucrurile la ARO, de când a venit moldoveanca aceea focoasă!” Nu mai știu a cui era constatarea , dar, aflându-mă la Brașov, am simțit nevoia s-o cunosc și eu pe doamna cu pricina.
Și iată-mă, așadar, cufundată într-un fotoliu confortabil, în holul maiestuos al hotelului în care, pe vremuri, de atâtea ori mă aflasem, în compania vedetelor de la “Cerbul de aur”. Am recunoscut-o într-o clipă : statură robustă, mers hotărât, frumusețea proverbială a moldovencelor. Taior alb, elegant. Aerul de manager prezent în fiecare respiratie.
Marina Almășan : – Orice “om mare” ( a se înțelege ambele sensuri ale adjectivului!) a fost, la început, unul ..”mic”! Ce fel de copil ați fost?
Daniela Tibeică (râde): – Unul foarte obraznic. De fapt, eram mai mult băiat decât fetiță!
În timp ce toate celelalte fetițe se jucau cu păpuși, eu mă jucam cu mașinutele, băteam cuie cu ciocanul, mă cățăram pe unde apucam. Ce mai! Am fost un chin pentru bunicii la care mă mai lăsau părinții! Imi amintesc un episod pe care n-am să-l uit niciodată : atunci când m-am urcat în cireșul casei și n-am mai știut să mă dau jos , bunica petrecându-și ore sub copac, încercând să mă coboare de acolo!
Marina Almășan : – Un psiholog ar deduce destule calități viitoare, din toate aceste povești! Eu intuiesc doar omul curajos și îndrăzneț de mai târziu, care nu se dă în lături de la nicio provocare! ..Când ați mai crescut, la școală bunăoară, ați rămas același copil rebel?
Daniela Tibeică: – Nuuu! La școală am fost o elevă chiar foarte bună! Aveam note mari și eram îndrăgostită de matematică!
Marina Almășan: – Si..drumul spre actuala profesie cum a început?
Daniela Tibeică: – Eu visam, de mică, să lucrez în turism. De fapt, îmi doream enorm să fiu…recepționieră! Ăsta era visul meu din copilărie! Am vrut să urmez Dreptul, dar..n-a fost să fie! Economia Politică, Geografia – materiile de la Admitere – erau ok, îmi plăceau și le învățam cu plăcere, însă cand venea vorba de Filozofie….aici nu mi-a ieșit! Așa că m-am îndeptat spre științele economice. Am absolvit, așadar, ISE-ul, la Iași, mai precis Facultatea de Contabilitate și Finanțe-Banci. Am început să lucrez ca economist după Revoluție, la începutul anilor ‘90, deci am prins complicata economie “de tranziție” de atunci.
Marina Almășan : Deci…ați renunțat la visul cu turismul!
Daniela Tibeică: – Nicidecum! Nu m-am lăsat până nu am făcut și a doua facultate – “Managementul în Turism”, după care am intrat în “viața reală”. Unde am luat-o de jos. Am început, în Stațiunea Oglinzi, ca economist. Deși visul meu rămăsese același: îmi doream să fiu recepționeră! Îmi amintesc că, la început, eram trimisă prin toate unitățile județului Neamț, să fac inventarul! Număram , în disperare, șervețele , furculițe, etc. Vă spun drept, eu și acum mă mai trezesc numărând, atunci când îmi iese ceva de numărat în cale! Bunăoară, când fac sarmale acasă, obligatoru le și număr! E o deformație profesională, dobândită în acei ani, de început de carieră. Pe atunci nu exista tehnică de calcul, toate rezultatele numărătorilor erau înscrise în uriașe documente cumulative..
Marina Almășan : – Și…se pare că ați numărat cu spor, pentru că înțeleg că ați fost “avansată în grad”!
Daniela Tibeică : – Am fost numită contabil șef, în cadrul Statiunii Oglinzi. Iar după 
scurt timp, după privatizarea societății, patronii m-au numit director general. Aveam 30 de ani pe atunci!
Marina Almăsan : – Wow! Asta da, performantă! Si…cum de v-ați decis să părăsiți locurile natale?
Daniela Tibeică: – Da, am luat această decizie, am acceptat, ceva mai târziu, postul de director general la Tușnad.
Marina Almășan : – De ce tocmai acolo?
Daniela Tibeică : – E o poveste veche..După terminarea facultătii, mi s-a permis să susțin simultan și examenul de stat și pe cel de licență. Am învățat în disperare, iar la final, eram epuizată! Arătam, efectiv ca o legumă! M-am dus la o Agenție de turism, unde mi-au fost recomandate, pentru relaxare, Băile Tușnad. Mai precis, Hotelul Olt. De acesta mă leagă amintiri inițiale de groază: deși cei de acolo știau ca eu nu am venit pentru tratament, ci pentru relaxare, eram trezită în fiecare dimineață la 8, de către cameriste, care nu vroiau, nici în ruptul capului, să înțeleagă că eu nu merg la proceduri și că pot să “sară” peste camera mea, și să revină pentru curățenie mult mai târziu, lăsându-mă să dorm…..N-am mai rezistat, și, după câteva zile, m-am mutat la Balvanyos și mi-am jurat să nu mai am niciodată de a face cu Hotelul Olt din Băile Tușnad….Mult mai târziu m-am trezit numită, cum vă spuneam, director general la Băile Tușnad, decidenții asigurându-mă că Hotelul Olt, care fusese luat în locație de gestiune, nu intră sub “jurisdicția” mea…După care, la puțin timp de la preluarea șefiei Băilor Tușnad, am fost anunțată că…trebuie să mă ocup de reabilitarea Hotelului Olt!!
Marina Almăsan : – Cum se spune, “de ce ți-e frică, nu scapi!” Dar sunt sigură că v-ați îndeplinit misiunea, tratându-l ca și cum ar fi fost vorba de hotelul dvs preferat!
Daniela Tibeică: – Deși am avut parte de destule boicoturi locale, am reușit sa fac ceea ce mi-am propus : nu numai să reabilitez hotelul, dar să și schimb, din mers, proiectul inițial, adâugându-i un modern centru SPA. Rezultatul? Un hotel “jos pălăria”, pe care l-am inaugurat în 2012, rebrenduindu-l sub o nouă denumire : “Ozon”!
Marina Almășan : – Deci nimic din noul hotel nu avea să vă mai amintească de “umbrele Trecutului”! Si…cum ati ajuns la ARO? Ați fost trimisă tot așa, ca să-l puneți pe picioare?
Daniela Tibeică : – O să râdeți, dar cam așa a fost! Când am primit această nouă însărcinare, societatea se afla în pragul insolvenței. Între noi fie vorba, era jale ceea ce am găsit aici! A trebuit mai întâi să ne achităm muntele de datorii față de furnizori, iar apoi…am început operațiunea de “salvare”!
Marina Almășan : – Și..care a fost primul pas? Oricum, constat că de această dată, denumirea hotelului a rămas aceeași!😊
Daniela Tibeică : – Am avut altele de schimbat! În primul rând, echipa. Am discutat 
personal cu fiecare din cei 630 de angajați, să înțeleg ce face fiecare….A rezultat o nouă organigramă : redusă la jumătate! Nu era normal ca un angajat bun să mai țină în spate încă doi! Așa că, i-am păstrat pe cei buni si cu ei am început să..”reconstruim” hotelul, din temelii!
Marina Almășan : – În accepțiunea dvs, ce înseamnă un “angajat bun”?
Daniela Tibeică : – Din punctul meu de vedere, la un angajat cel mai mult contează atitudinea. Dacă are o atitudine bună, va putea răspunde tuturor cerințelor.
Marina Almășan : – Cum vă percep angajații? Ca pe o persoană severă, de care trebuie să se teamă?
Daniela Tibeică: – Au înteles demult că avem un scop comun și dacă eu spun că trebuie să facem ceva, înseamnă că așa trebuie. Deci nu am probleme în acest sens. La început însă am avut destule. Bunăoară, se uitau strâmb la mine, când le tot spuneam că trebuie să aibă mereu zâmbetul pe buze, când au de a face cu clienții. Constatasem, la un moment dat , că , atunci când erau avertizați că vin în Hotel ( biroul meu era intr-o altă locație), toți erau numai zâmbet. Dupa care..redeveneau posaci! Am avut mult de lucrat, la acest capitol! În orice caz, poate ați observat, acum toți angajații mei zâmbesc natural! Pot spune ca am o echipă cu care mă pot mândri.
Marina Almășan : – Acum înțeleg sorgintea zambetului larg, cu care am fost întâmpinată, la Recepție! Și eu, care credeam că de vină e succesul noii mele emisiuni de la TVR! 😁..Spuneți-mi, care sunt calitătile pe care le așteptați de la un om din echipa dvs?
Daniela Tibeică : – Să aibă ținută. Să-și indeplinească sarcinile după reguli stricte. Să fie
corecți, deschiși, inovativi. Și, mai ales, să nu mintă niciodată!
Marina Almășan – Să revenim la “reconstrucție”. Care i-au fost pașii?
Daniela Tibeică : – Am început prin a dezvolta serviciile. Hotelul era targetat pe segmentul “corporate” și m-a contrariat de la început, prin faptul că , în miezul verii, hotelul era…gol! Pe motiv că vara corporatiștii sunt în concediu!! Așa că am început să dezvoltăm și segmentul de “leisure”. Una din principalele izbânzi a fost atragerea “croazierelor”.
Marina Almășan: – ?!?…. Curge, mai nou, vreun fluviu pe aici?…
Daniela Tibeică: – Mă refer la turiștii care vizitează Delta Dunării. După ce petrec 3 zile în Deltă, îi aducem aici, la noi, pentru încă trei zile! La început , țin minte, aveam grupuri de cate…doar 6 turiști, care acceptau acest program! Acum am ajuns la grupuri de către 120 de turiști!
Marina Almășan : – Super! Și bănuiesc că sunt si mulți străini!
Daniela Tibeică: – Majoritatea! Și , printre ei, foarte mulți japonezi. Iar de aici au decurs și alte inițiative. Bunăoară, cunoscut fiind interesul japonezilor pentru tratamentele Anei Aslan, am dezvoltat o colaborare cu un cabinet medical din Brașov, care oferă acum, aici, la ARO, tratamente cu Gerovital- foarte prețuite de către locuitorii Țării Soarelui Răsare. Și tot în domeniul sanătătii și mai ales al frumuseții, incepem acum , la ARO, și ozonoterapia.
Marina Almășan : – Alte noutăți, marca “Daniela Tibeică”?
Daniela Tibeică : – Acum doi ani ne-am atestat ca Restaurant “BIO”. Pot spune chiar că suntem singurul restaurant BIO de cinci stele! Și tot ca o noutate, proiectul spre care ne concentram acum, cu toate forțele, este modernizarea sălii Balroom – o spectaculoasă sală de evenimente, singura, de o astfel de capacitate ( 400 locuri n.a.) , din centrul Brașovului. Ianugurarea va fi foarte curând, pe 15 noiembrie, când Camera de Comerț și Industrie Brașov își va desfășura aici Topul Firmelor.
Marina Almășan : Sunteți o persoană hiperactivă și mă întreb, când toate acestea fi-vor rezolvate, nu vă veți plictisi? Ce mai aveți în plan, căci sigur există și planuri cu bătaie 
lungă?
Daniela Tibeică : – Societatea noastră deține și un alt hotel – “Coroana” – el este , cum îi spunem noi, “prima bijuterie hotelieră din Brașov”. Vreau să punem pe picioare un proiect de modernizare a acestui hotel. Acum este de două stele, va fi de patru. Investiția va dura câtiva ani dar rezultatul va fi unul spectaculos, vă asigur!
Marina Almăsan : – Nu am nicio îndoială! Și vă tin pumnii, să vă reușească tot ceea ce vă propuneți! N-aș vrea însă să încheiem acest dialog, fără să atingem și latura personală. Vorbiți-mi puțin despre dvs, femeia gingașă din spatele impunătorului lider!
Daniela Tibeică : – Sunt un om obișnuit. Îmi plac florile – am acasă o terasă plină cu flori – îmi place să citesc, în special cărți motivaționale ( care m-au și ajutat, în momente dificile din viață), îmi place să stau în natură – pe care o prefer petrecerilor și reuniunilor mondene. Am o casă de modă care mă îmbracă – Dyola Stilist, în rest, în timpul liber mă simt la fel de bine în jeanși, în trening, în adidași. Apoi, și mie și soțului meu, ne plac foarte mult călătoriile. Din care , lucrând amândoi în turism, avem foarte multe de învățat. 
Marina Almășan : – Aveți și un reper, din afară, în ceea ce privește serviciile din turism?
Daniela Tibeică : – Dubaiul, fără nicio îndoială!
Marina Almășan : – Păi…asemeni hotelurilor din Dubai vă doresc să arate, cât mai curând, Hotelul ARO , iar eu vă mulțumesc pentru interviu și vă rog să-mi dați voie să vă cutreier “împărăția” și să suprind niște instantanee!
Daniela Tibeică : – Simțiți-vă ca acasă! 😉
Foto: Georgeta Nistor
Comentează