Femei de 10

“ Am ales un sport de contact pentru că lupta definea de fapt lumea din interiorul meu” – interviu cu CRISTIANA BUDICA (MONGOL) campioană internațională la 8 sporturi de contact

 

    Pe Cristiana am cunoscut-o – cum altfel? – decât intr-una din emisiunile mele. Am invitat-o ca și campioană, ne-am despărțit ca prietene. Chiar dacă invitata mea avea vârsta fiicei mele, am admirat-o:  și pentru performanțele sportive ( fascinante, de altfel), și pentru parcursul său profesional, dar mai ales pentru felul său de a fi : Cristiana este fermecătoare, vorbește atât de bine și gandește atât de frumos, încât pe loc am inclus-o în topul celor mai minunați invitați de talk-show, dintre cei ce s-au perindat prin platoul emisiunii noastre.  

Din biografia spectaculoasă a Cristianei ( nume “de scenă” – MONGOL) nu voi extrage decâte câteva din elementele de bază : 

Este licențiată în Teologie Ortodoxă, specializarea Artă Sacră (Iconografie), este speaker motivațional, actriță și practicantă a opt stiluri diferite de sporturi de contact. O “bătăușă” adică, dar una “cu patalama”, cu muncă multă în soate și cu o mulțime de alte calități , menite să transforme omul de rând într-un campion. Și nu unul “de-al nostru” :  în fiecare din cele 8 discipline sportive, fata noastră  a reușit să facă performanțe la nivel internațional.

Astfel, Cristiana Budica se poate lăuda cu titlul mondial la MMA, este campioană intercontinentală WKA și campioană mondială WTKA la Kickboxing, are un bronz la Mondialele de wushu, argint european la lupte libere asociate (FILA), este campioană mondială și europeană la kempo, are un aur la cupa internațională de Sei Budokai, un bronz la Europenele de box și numeroase medalii internaționale la Kyokushin Karate. În 2018, campioana noastră a revenit în competițiile internaționale,  după o pauză de doi ani.

Un lucru mi s-a părut deosebit, în biografia Cristianei : visul său este să  pună pe picioare o şcoală în incinta unei mănăstiri, „în speranţa de a construi o Românie mai bună şi, de ce nu, o lume mai bună”. Până atunci, ea susține discursuri motivaționale în care le vorbește oamenilor despre nevoia de a-L include pe Dumnezeu în toate planurile lor de viață. Dar…nu-i oare mai bine s-o invităm pe însăși Cristiana să ne povestească mai multe despre sine? 

Marina Almășan : – Chiar dacă ar putea poate părea ciudat, există încă destulă lume care nu știe exact ce înseamnă kickboxing. E box, pur și simplu?

Cristiana Budica : – Kickboxing este un sistem de luptă, care include şi boxul însă nu este doar box. Din însăşi denumire depistăm prefixul “Kick” care înseamnă a lovi cu piciorul, aşa că Kickboxing este lupta cu mănuşi de box şi lovituri de picior. Cred că oamenii sunt familiarizaţi cu noţiunea de K1, o promoţie unde se lupta în sistem de Kickboxing, şi este şi sistemul în care am câştigat primul meu titlu de Campion Mondial la Profesionisti, unic pentru Romania.

Marina Almășan : – Mulțumesc pentru  că.. ai făcut lumină! Spune-mi, Cristiana, dintotdeauna ai avut această latură de competiţie, de luptătoare? Vorbeste-ne despre copilăria ta, despre părinți, despre ceea ce ai moștenit de la fiecare.


Cristiana Budica : – Sunt convisă că m-am născut cu această latură competitivă, ambii părinţi practicând sport, mama chiar de performanţă. Întotdeauna i-am văzut făcând antrenament şi încercam mereu să le imit mişcările. Pentru că tatăl meu a practicat arte marţiale, am fost foarte familiarizată cu această manieră de exprimare şi m-a învăţat din timpuri imemoriale să mă apăr dar şi să apăr alţi copii dacă ar fi fost nevoie. Mi-am asumat rolul de justiţiară incă de la grădiniţă, unde apăram fetiţele de jocurile cam agresive ale băieţeilor (inclusiv trasul de păr sau vorbitul urât -azi, cunoscutul bullying). De la părinţii mei am moştenit seriozitatea, etica în muncă, bunătatea, credinţa şi curajul că pot deveni orice îmi doresc.

Marina Almășan : – Țin minte că , demult de tot, când ne-ai fost invitată la emisiune, ai pomenit ceva despre dorința ta de a deveni medic. Poți detalia? De ce ai renunțat?

Cristiana Budica : – Da, într-adevar, am fost olimpică la Biologie în gimnaziu şi liceu (deşi am fost la clasă de filologie bilingv engleză), pentru că mi-am dorit să devin medic din tot sufletul. Datorită unei pregătiri de excepţie pe timpul claselor V-VIII, alături de dl profesor Dumitru Bălan, la Colegiul Naţional Emil Racoviţă din Bucureşti, reuşeam la vârsta de 13 ani să rezolv cu brio testele de admitere la Facultatea de Medicina şi chiar să meditez o prietenă pentru a intra la aceeaşi facultate (rezultat pe care l-a atins). Motivul pentru care doream să devin medic era acela de a ajuta oamenii. Crescând şi înţelegând că oamenii au nevoie în primul rând de sănătate sufletească, spirituală, şi abia apoi de cea fizică (ele fiind oricum interconectate), am realizat după o internare ca pacient la 18 ani, ca doctorii pe care eu îi întâlnisem nu erau fericiţi, şi din păcate, nici pacienţii, chiar dacă se însănătoşeau. Am înteles că voi putea ajuta fundamental oamenii dacă voi fi un model, o sursă de inspiraţie, de putere, prin care să exprim lucruri esenţiale pentru bucuria lumii interioare.

Marina Almâșan : – …ceea ce ai și devenit!  Cand ai luat-o pe drumul sportului de performanță și de ce anume ai ales un sport de contact?

Cristiana Budica : – Am ales un sport de contact pentru că lupta definea de fapt lumea din interiorul meu. Având conştiinţa activată încă din primii ani de viaţă, am înteles foarte rapid că trăim într-o lume nedreaptă, meschină, în care de cele mai multe ori nu oamenii buni reuşesc, nu copiii pregătiţi sunt susţinuţi, nu inocenţa şi puritatea sunt valorile societăţii noastre. Asta m-a reactivat, iar sportul de luptă îmi dădea cumva ideea de control, de putere asupra propriilor limite, asupra fricii, şi mă creştea curajoasă, demnă, puternică şi capabilă de a-mi câştiga locul pe care îl meritam – locul întâi! Aşa că am început să concurez la vârsta de 13 ani, într-un sistem competiţional extrem de dur, iar anul acesta am împlinit 20 de ani de activitate sportivă!

Marina Almășan : – La multi ani, din toată inima, fată dragă! Mă întreb, oare ai tăi au fost ok cu alegerea ta? Cum ți s-a schimbat viața, dupa acel moment?

Cristiana Budica : – Părinţii m-au susţinut întotdeauna, pentru că au avut încredere în alegerile mele încă de mică. Ei m-au crescut sub lozinca “Tu eşti Cristiana şi poţi să faci orice! Tu eşti Cristiana şi eşti cea mai tare!” Vă daţi seama în ce energie liberă am crescut! După această alegere în direcţia sportului, practic viaţa mea a continuat la fel, doar ca activitatea mea s-a intensificat ca valoare si rezultate.

Marina Almășan : Dar atitudinea celor din jur? Ea cum s-a schimbat? Bănuiesc că le era frică să te-atingă chiar și numai cu o vorbă! 😁

Cristiana Budica : – Am simţit, într-adevăr, o uşoară reţinere din partea tuturor vis-a-vis de mine, ma refer la oamenii din afara sportului. Deşi mă amuzam în sinea mea, nu am încercat să le schimb percepţia, atitudinea lor fiind mai respectuoasă, aşadar binevenită pentru felul meu de a fi.

Marina Almășan : – Spune-mi, Cristiana, care a fost marea ta victorie și care ți-a fost parcursul până colo?

Cristiana Budica : – Fiecare victorie este mare, atunci când te dedici total ! Aş aminti prima convocare la lotul naţional la 16 ani, în premieră pentru un junior în Romania, convocare finalizată cu participarea la Campionatul Mondial din Tokyo, Japonia. Prima ieşire din ţară a fost pe o alta planetă- Japonia.  Din punct de vedere al celui mai mare rezultat, este, bineînţeles, Titlul Mondial la Kickboxing Profesionist, unic pentru Romania.

Marina Almășan : – Și pentru care nu vom conteni să te admirăm și să fim mândri de tine! Și, de atunci, ce victorii ai mai adunat?


Cristiana Budica: – Am adunat victorii in 8 sporturi şi stiluri marţiale diferite, ceea ce este un record! Am cucerit titluri naţionale, europene şi mondiale, am disputat meciuri de Box, Kempo, Wu-Shu, Karate, Jiu-Jitsu, Kickboxing, MMA (mixed martial arts) fiind prima româncă ce a luptat în sistemul “cage fighting”, in 2012, laTallinn-Estonia, participare ce mi-a adus un titlu mondial, şi acesta în premieră pentru România.

Marina Almășan : – Felicitări, încă o dată, pentru fiecare dintre ele, inclusiv cele ce n-au fost menționate aici! Acum , concret, cu ce te ocupi, care-ți sunt provocările?

Cristiana Budica : – La bază, am două preocupări profesionale: sportul şi arta!

În prezent lucrăm la un proiect de film în care sunt protagonistă, industrie în care am avut ocazia să activez sporadic de câţiva ani. Filmul este bazat pe un scenariu după o idee a soţului meu, unul din producătorii principali.

Marina Almășan : – Eu îmi rezerv de pe acum un loc la premieră! Dar hai să trecem, cu ocazia asta, la un alt capitol : Esti căsătorită, deci o să te rog să ne povestești cum  l-ai cucerit pe soţul tău? Și prin ce te-a convins și el, că e “alesul”?

Cristiana Budica : – Aici cred că el este în măsură să vă răspundă…din perspectiva mea, probabil că după mulţi ani în care am fost prieteni şi am clădit o relaţie bazată pe respect şi sinceritate, el a înţeles că sunt un om diferit prin felul în care îmi conduc viaţa, iar principiile mele din copilărie se pare că au dat rod bun şi în inima lui. Am stiu ca el este “alesul”, pentru că de mică am simţit că există Făt-Frumos, iar atunci când mi-a vorbit pe limbajul meu, am ştiut că a înţeles despre mine tot, fără ca eu să îi explic nimic.

Marina Almășan : – Definește-l, te rog! .

Cristiana Budica : – El este omul meu de baza, chiar jumătate din mine.

Marina Almășan :  – …și așa îți doresc să rămână toată viața! Ceea ce este surprinzător la tine nu este numai înclinația către luptă, ci și cea către artă. Ești un artist talentat și sensibil. De ce nu ai abandonat acest talent, moștenit, înteleg , de la mama ta?

Cristiana Budica : – Pictura este una din profesiile mele de bază. Am realizat că nu am renuţat la pictură pentru că nu am renunţat la oameni. Oamenii ma inspiră. Ei creează pe şevaletul meu interior picturile şi icoanele viitoare. Din fericire, sunt un artist dorit şi apreciat la o valoare înaltă iar lucrările mele produc emoţie, lacrimi, vise şi curaj în toată lumea, pe toate continentele!

Marina Almășan : – Te felicit! E atât de grozav să fii performant în două domenii atât de diferite! Vorbește-ne despre facultatea pe care ai terminat-o . În primul rand, de ce ai ales-o? 

Cristiana Budica : – Facultatea de Teologie Ortodoxa Justinian Patriarhul din Bucureşti, secţia Artă Sară, Pictură Iconografică, absolvită în anul 2013!

Am ales asa,  dintr-o Întâmplare divină, la cursul de iconografie pe care deja îl frecventam, sub îndrumarea Ruxandrei Lăcătuş, activitate la care am fost susţinută de profesoara mea de religie din liceu, Niculina Filat. Era o după-amiază normală, în clasa a XII-a, într-o perioadă în care încercam să aleg o facultate pe care să o urmez (neavând niciun plan B după Medicină). Astfel, în atelier se iscă o discuţie despre noua secţie de Pictură de la Facultatea de Teologie, secţie care avea să fie sub îndrumarea celui mai bun profesor – Alexandru Nicolau. Doar atât am avut nevoie sa aud – chiar în acel moment pictam prima mea icoana – Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca – subiect care mi-a fost şi tema de licenţă! Am încheiat cum am început!

Marina Almășan : – Observ că tu, pe ce “pui mâna”, transformi în performanță! Spune-mi, cum a fost facultatea in sine, cum te-a transformat?

Cristiana Budica : – Facultatea în sine a fost un test continuu al sinelui! O facultate grea, cu cerinţe intelectuale şi artistice mari, pe lângă faptul că şi concuram în sport la Campionate Naţionale, Europene şi Mondiale. Profesorul meu indrumator, Alexandru Nicolau, mi-a fost înger păzitor, ajutându-mă cât se putea, cu o singură condiţie – să vin mereu pregătită! Anii de Teologie mi-au întărit credinţa, m-au şlefuit printr-o continuă ieşire din zona de confort şi s-au finalizat printr-un jurământ depus în Biserica Sfânta Ecaterina, ca voi ţine credinţa dreaptă şi autentică prin ceea ce creez. Cumva, sunt sigură că acest moment a împlinit şi visul bunicului meu din partea mamei, Mircea, care si-a dorit să urmeze Seminarul si Facultatea de Teologie.

Marina Almășan : Deși a ticipez răspunsul, te întreb totuși : – Ai și in acest domeniu “victorii”?

Cristiana Budica : – Da, sunt victorii nenumarate, mai mult ca sigur mai Victorii decât cele aplaudate la scenă deschisă în lumina reflectoarelor. Însă despre ele nu povestesc aşa des, mai bine să vorbească faptele în locul meu.

Marina Almășan : – Se întrepatrund undeva cele două laturi ale tale?

Cristiana Budica : – Desigur, ele sunt intrepatrunse total la nivel de energie, doar forma exterioară diferă – Iconografia este o Luptă, iar lupta este o stare de smerenie.

 Marina Almășan : – Povestește-mi despre Cristiana, cea nevăzută ochilor noștri : ce fel de om ești, ce îti place, ce îți displace, care sunt activitățile care te fac fericită, cum iți petreci timpul liber, ce colț de lume te-a cucerit? Zi-mi “nimicuri” din viața ta de zi cu zi. Ești gospodină? ( ce gătești, cât de ordine e în casa ta, ce îți displace, din muncile gospodărești etc)

Cristiana Budica : – Cristiana este o persoana veselă, care zâmbeşte mai mereu. Văd în unii oameni universuri întregi care mă inspiră şi mă cheamă la o existenţă mai cu sens. Uneori îmi place să stau singură, sau să savurez, în liniştea fiecărei dimineţi, o cafea delicioasă cu soţul meu. Îmi place frigul când stau în casă la căldură; îmi plac ploaia şi soarele; iubesc copiii; iubesc Duminica. Îmi place mult să stau acasă,  nu îmi place să fac bagaje. Detest şantajul emoţional şi prefăcătoria. Îmi plac oamenii cu sens şi nevinovaţii. Cred că cel mai important lucru este familia. Iubesc muzica psaltică şi mirosul de tămâie.

La sfârşitul zilei, trec în revistă tot răul şi bunul din acea zi şi mă bucur.

Marina Almășan : – Ce frumos autoportret! Planuri de viitor?

Cristiana Budica : – Să fim sănătoşi şi le vom face pe toate!

Marina Almășan : – Ceea ce îți doresc din toată inima!

 

Campanie susținută de DPLAY SPORT ACERBIS  : ACERBIS DPLAY SPORT ROMANIA