Draga mea valiză LAMONZA astăzi mi-a scos din pantecele sale un snop de poze tare dragi mie. Eu – pe un pod. 
Dar nu un pod oarecare, ci unul dintre cele mai faimoase, ale lumii : Podul Brooklyn, unul din obiectivele noastre nr.1, din călătoria noastră ( a mea si a fiului meu, pe post de fotoreporter) la New York.
Aflasem încă din școala că este unul dintre cele mai vechi poduri suspendate din lume, că a fost construit pentru a lega cele două vestite cartiere ale New Yorkului – Brooklyn și Manhattan și că până în anul 1903 a stat cocoțat în fruntea ierarhiei celor mai înalte poduri suspendate de pe Terra. Și mai citisem că este PRIMUL pod suspendat pe cabluri din sârmă de oțel – titlu pe care nu mai are cum să i-l ia nimeni, niciodată! PRIMUL va fi întotdeauna primul. ..Ca și la bărbați!
..Pășim, iată, de data aceasta nu cu ochii minții, ci cu propriile picioare, pe pod. Ne ia aproape o oră să 
străbatem cei 1825 metri ai săi. Ne consolăm la gândul că lui John Augustus Roebling – „autorul” de origine germană al podului – i-a luat…14 ani să-l construiască ! De fapt, traversarea durează mult din cauza deselor opriri în scopuri.. „fotografice”. Cot la cot cu toate națiile pământului, ne pozăm, la rându-ne, în diferite puncte ale podului, alternând peisajele din fundal : zgârie-norii din Manhattan, vapoarele care străbat East River – râul de dedesubtul nostru, apoi cartierul Brooklyn, care se vede în zare, ba uite și Statuia Libertății! – mică-mică de la această distanță, dar lesne de mărit , cu ajutorul zoom-ului!
Podul este traversat în ambele sensuri de o mare de mașini. Din dorința de a le da și pietonilor posibilitatea de a măsura podul cu pasul, Washington Roebling, fiul celebrului constructor, a creat o parte specială, destinată pietonilor, prevăzută și cu o pistă pentru bicicliști. Fluxul uman de pe pod este impresionant! Toate limbile pământului își dau întâlnire aici, deasupra apelor, scoțând interjecții de admirație care ,în mai toate graiurile pământului, sună cam la fel! Peisajul este divin, chiar dacă, din nicio fotografie nu lipsește, din păcate, în planul doi, păienjenișul de cabluri de oțel care susțin podul!
Neamțul Roebling, emigrat în Statele Unite, nu a fost la prima lui „aventură” de acest fel : construise destule poduri suspendate până la acea oră, însă această încercare s-a dovedit a fi una extrem de incitantă! Planurile sale vizând construirea unui astfel de pod începuseră încă din anul 1800. …Închideți ochii și faceți abstracție de siluetele blocurilor cu câte 20-30 de etaje, de bulevardele moderne ce zburdă în toate direcțiile,de marile centre comerciale și restaurante! Brooklynul semăna pe atunci mai mult cu un sat, având o populație de 400 000 de locuitori . Nici New Yorkul nu era mai breaz: avea un singur cartier – Manhattan, care se lăuda însă cu o 
populație dublă față de cea a Brooklyn-ului. În acest fel , construirea unui pod devenea cea mai buna opțiune pentru ca Brooklynul să prindă a se dezvolta și el, prin ușurarea migrației populației din Manhattan către Brooklyn.
Traversarea podului nu costă niciun sfanț, spre deosebire de situația de la momentul inaugurării sale – 23 mai 1883 – când locuitorii New York-ului trebuiau să scoată din buzunar câte un penny, pentru a putea urca pe pod.
Brooklyn Bridge a devenit, încă de la începuturile sale, un simbol important al New Yorkului, în anul 1964 el fiind recunoscut drept monument național.
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează