Povestea mea

Dan V. Dumitriu s-a plictisit de el însuși!

Vi s-a întâmplat vreodată să vă plictisiți de voi înșivă ? Și mie. Pur si simplu m-am plictisit de mine. Nu mă mai plac . Nu a fost întotdeauna așa. A fost o vreme când mă plăceam destul de tare , dar mi s-a spus că am tendințe narcisiste și nu urăsc nimic mai mult , decât să semăn cu cineva , mai ales cu unul ca Narcis. Unde ar mai fi unicitatea mea ? Toți vrem să fim unici , nu-i așa ? Bine că mi-a trecut ! Dar acum am căzut în extrema opusă , adică , aproape că nu mă mai pot suferi. Când mă privesc în oglindă , mai că-mi vine să-mi dau palme. Bineînțeles că nu o fac , că am încercat odată și e destul de neplăcut. Chiar nu vă sfătuiesc s-o faceți ! Ce ți-e și cu echilibrul ăsta interior ! Nicicum nu-i bine ! Te apleacă ba într-o parte , ba în cealaltă , de parcă ai fi un vapor pe furtună. Or fi furtunile vieții , de care vorbesc poeții !? Tot ce se poate , dar , oare de ce nu s-a gândit nimeni să inventeze o stație meteorologică , prin care să le prevadă și pe astea din timp , ca măcar să te poți pregăti și nu să te trezești în plină criză emoțională , fără a ști de unde-ți vine.
Mă tot uit la mine și găsesc că sunt bătrân , urât și nesuferit. Mă uit în jur și văd și alții la fel. Oare ei ce or face ca să le treacă ? Sau poate că ei nici nu vor să le treacă , poate că lor le place , așa cum sunt. Mie , nu ! Oare s-au inventat ceva medicamente pentru situații ca asta ? Unele care să te întinerească , să te facă mai frumos și să te umple de optimism și de poftă de viață ? Or fi scumpe ? Probabil , pentru că , altfel nu-mi explic cum de este atâta lume mohorîtă. Până și tinerii par bătrâni. Ei oare cum de se plictisesc de ei atât de devreme ? Dar de ce mă bag eu în plictiseala altora ?
Voi , cei ce vă plictisiți citindu-mă , nu aveți nicio idee , care m-ar putea ajuta ?

Dan V.Dumitriu, Laval, Canada, septembrie 2020

 

sursa foto: incesiva.com