Nevoia de sporturi extreme, de imagini ale unor dezastre naturale, de exotism este o dovadă de vid sufletesc, de incultură şi de lipsă de imaginaţie. Dispreţuiesc sincer toată această desfăşurare de forţe la care se recurge pentru a provoca puţină emoţie celor săraci sufleteşte. Nu trebuie să văd automobile luând foc sau elicoptere prăbuşindu-se (ca în filmele americane) ca să mă simt emoţionat. Mi-este suficient să urmăresc mersul unei furnici prin iarbă şi suirea ei pe piciorul meu. Sau să contemplu alunecarea norilor pe cer. Totul este uimitor.
Comentează