Bărbați de 10 Femei de 10

Dan Helciug: „Ca să fie o femeie de nota zece, trebuie să fie femeie.”

„Trăiască berea în care ne-am născut/Trăiască berea că tare ne-a durut/ Foaie verde și-o lalea/ Fie pâinea cât de rea/ Tot ți-o fură cineva.” Aceste versuri făceau furori la începutul anilor 2000 rasunând în toate cluburile și radiourile din țară. Anii au trecut și acel băiat rebel și ambițios a devenit unul dintre cei mai simpatici artiști autohtoni. Dan Helciug,o voce puternică și un suflet adolescentin. Încă din copilărie visa să devină cântăreț, iar dorința avea să i se îndeplinească odată cu formația Parlament care a devenit cunoscută în special pentru hit-ul „Vine vara”. Ulterior, a părăsit această trupă dând naștere unui alt fenomen Spitalul de Urgență. Mii de concerte, participări la festivaluri naționale și internaționale și o țară întreagă la picioarele lor. Însă,după câțiva ani, Dan avea să renunțe și să urmeze o carieră solo. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din capitală, artistul a putut fi văzut și pe scenă, dar și pe micile ecrane: „Agenția Matrimonială”, „Vine poliția”, „Nimeni nu e perfect” sunt câteva dintre sitcom-urile în care a jucat. Talentat și cu simțul umorului bine dezvoltat, cântărețul a ajuns rapid la sufletele oamenilor, dar și la cele ale producătorilor. Astfel a moderat emisiuni atât la postul național public, cât și la cele comerciale, iar în acest an a adus în casele noastre selecțiile naționale ale Festivalului Eurovision. Este un bărbat împlinit atât din punct de vedere profesional, cât și familial. Acasă are o soție care îl așteaptă să ajungă după zilele lungi de filmări sau concerte și doi copii după care este topit. Personalitate excentrică, Dan Helciug nu este doar un artist complet și complex, ci și un bărbat de nota zece.
Alina Anghel: Povestește-ne puțin despre începuturile carierei tale. De unde pasiunea pentru muzică?
Dan Helciug: E o pasiune foarte veche. A început în copilărie, când la zece ani, tata mi-a cumpărat o chitară. Țin minte că eram afară, mă jucam pe stradă și m-a strigat tata de la etajul al- III-lea și a scos mâna cu chitara. Am lăsat joaca. Nu m-a mai interesat nimic. M-am dus imediat sus. Cred că a fost una dintre puținele dăți când m-am bucurat că mă duc repede acasă. Numai când am văzut chitara. De atunci, de când mi-a cumpărat chitara, a pornit această pasiunea.
A.A.: Trupa Parlament și apoi Spitalul de Urgență ți-au adus faima.
D.H.: Eu m-am lansat cu trupa Parlament, în 1998 care a rupt toate topurile timp de un an de zile. După aceea despărțindu-mă de Parlament, am vrut să apar singur, pe numele meu pentru că muzica, textul, conceptul, totul îmi aparține, dar mi s-a părut interesantă sintagma asta cu „Spitalul de Urgență” și am zis ok hai să se numească trupa Spitalul de Urgență, deși repet practic sunt eu acolo 100%.
A.A.: Dar ești pasionat și de teatru nu doar de muzică și chiar ai jucat atât pe scenă, cât și pe micile erane.
D.H.: Da, am jucat. Am făcut trei ani de psihologie pe care nu i-am terminat fiindcă am intrat la teatru pe care l-am absolvit. Sunt actor, am jucat vreo doi sau trei ani de zile cu Ioan Isaiu în comedia „Hai s-o ucidem pe Matilda”, începând la teatrul din Buzău această piesă și voi mai juca. Sunt și prezentator tv. După cum știi am prezentat anul acesta și Eurovision. Am prezentat la ProTV cu Loredana Groza, la Național Tv, la TVR am avut o emisiune zece ani de zile, unde am pus tot felul de voci.
A.A.: Ai fost căpitan pe Arca lui Noe.
D.H.: Da, a fost o emisiune dedicată posesorilor de animale, a fost un infotainer. Eu puneam voci la diferite animăluțe în emisiune.
A:A.: Așa cum ai spus și tu mai devreme,în acest an, ai prezentat concursul național Eurovision. Cum au fost concurenții de acum față de cei din anii anteriori?
D.H.: Da, am fost colaborator. Nu pot să fac o paralelă. Îți dai seama că am ascultat piesele fiind implicat în prezentarea Eurovisonului încă nu mi-am format o părere. Nu pot să-ți spun dacă am o piesă favorită sau nu. Eurovision e un gen de muzică european pe care îl găsești numai în Europa. N-are legătură cu niciun stil de muzică din afara continentului și eu sunt înspre alt gen, spre rockul americănesc, rockul britanic. Deci, genul ăsta de Eurovision nu pot să-ți spun că intră în gusturile mele, neapărat. Adică admir festivalul, e ok un festival geo-politic, spectaculos, imagini, culori,aduce țările mai aproape, de aia îți zic că nu sunt specialist în Eurovision. Sunt prezentator, entertainer.
A.A: Cu ce artist/ă din țară ți-ar plăcea să colaborezi?
D.H: Am avut un album oarecum solo cu prieteni Dan Helciug&friends s-a numit unde am featuring-uri cu foarte mulți artiști de la noi: Nicu Alifantis, Nicola. A fost un album caritabil, dedicat copiilor bolnavi de inimă. A fost o acțiune semnată de Marie Curie și acolo am cântat cu foarte mulți artiști dragi mie din underground, din mainstream, ca să folosesc termeni englezuizi.(râde)
A.A.: Dar, din străinătate?
D.H.: Îmi place foarte mult Queen. Chiar am variante la piesele lor. Acesta este visul meu din adolescență. Știu fiecare piesă de la Queen cuvânt cu cuvânt. Din adolescență am pasiunea asta și aș vrea măcar odată în viață să cânt cu Queen, pe scenă. O singură dată în viață. Repet, e dorință adolescentină, știu că sună infantil.
A.A.: Dorințele pot să devină și realitate.
D.H.: Da, poate voi cânta la un moment dat cu Queen. Apropo de faptul că mi s-au îndeplinit foarte multe dorințe din copilărie.
A.A.: Cum ar fi?
D.H.: Mi-am dorit să fiu muzician, să-mi cânte lumea piesele și mi s-a îndeplinit visul. După aia mi-am dorit să fiu actor și acest vis s-a îndeplinit. Dumnezeu a fost foarte darnic cu mine, nu că aș avea eu vreun merit
A.A.: Site-ul nostru se numește femeide10.ro, din punctul tău de vedere ce calități ar trebui să aibă o femeie ca să fie de nota zece?
D.H: Ca să fie o femeie de nota zece, trebuie să fie femeie. S-a depreciat cuvântul ăsta femeie. A devenit un cuvânt ordinar în sensul că este extrem de folosit, dar a dispărut chitesența cuvântului femeie. Femeia este un mister. Voi sunteți un mister, o lume care trebuie descoperită dacă spui femeie de prea multe ori, femeia aia, uite-o și pe femeia aia, deja dispare misterul. Deci, femeia de zece… Nu cred că există femeie de zece, cum nu cred că există bărbatul de zece. În Divina Comedia, la un moment dat, într-unul din acturile iadului există un cuplu de îndrăgosiți care s-au iubit ilicit.Unul a fost căsătorit, mă rog nu contează. Ideea e că pentru păcatele lor, au ajuns în iad, dar ei erau foarte fericiți acolo și au spus că nu vor să schimbe nimic. Pentru că erau împreună și se iubeau și dincolo de moarte. Nu cred că există perfecțiune sau nu cred că există un șablon în care să încadrăm o femeie de zece sau iubirea ce înseamnă. În cazul ăsta uite iubirea în infern cine s-ar fi gândit că poate să existe? Iubirea este asociată cu roz, cu porumbei, cu paradisul, cu raiul. De asta îți spun că întotdeauna lucrurile din jurul nostru, ideile din jurul nostru sunt în continuă transformare. Vrem femeia și bărbatul de zece? Nu există.
A.A.: Ce te atrage cel mai mult la o femeie?
D.H: Îmi place foarte mult ideea de umor într-o relație. Dacă nu există umorul într-o relație de dragoste, parcă e pustiu. Ori e prea patetică acea relație, ori e patetico-tragică, ori e pur și simplu o flamă care a apărut în urma unei potriveli chimice, ca să zic așa.
A.A.: La finalul interviului aș vrea să te rog să le transmiți un mesaj cititoarelor site-ului nostru.
D.H.: Dragile mele, femei cu F, cum și noi ar trebui să fim bărbați cu B, în rest stingem lumina și discutăm fără să ne afișăm pe net sau la televizor și acolo iubirea în clar obscur se vede cel mai bine. Dacă pui iubirea în fața luminilor, pe rampă nu mai simți, nu mai vezi. De aia zic că eu asociez iubirea cu clar obscurul.
A.A.: Tu faci parte din categoria artiștilor care nu-și expun viața privată la televizor.
D.H.: Da… În general un PR te sfătuiește să-ți expui viața privată pentru a atrage atenția. Eu nu practic genul ăsta de expunere. De ce spun expunere fiindcă noi prin definiția artiști ne expunem și atunci lumea se așteaptă să ne expunem și viața privată. Rareori mai dau câte un interviu sau am apărut cu soția odată sau de două ori într-o emisiune de televiziune. Mai răruț că e mai drăguț. Trebuie curățat acel clar obscur de care îți spuneam că dacă e lumină cât casa, nu mai interesează pe nimeni. Lucrurile sunt foarte clare. Mie nu-mi plac lucrurile clare.

 

Sursa imagine reprezentativă: cancan.ro

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicitate