Aveți copii, nu-i așa?
Și nu-i așa că una dintre cele mai complicate probleme este să-i duceți la culcare? Acest calvar le este binecunoscut tuturor părinților. Chiar și în momentele în care pe cel mic îl ia somnul, îl vedeți că e moleșit, că i se lipesc ochii și că nu mai reacționează la aproape nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lui, este suficient să-i spuneți ” Hai, du-te în pătucul tău și fă nani!” și veți asista la o metamorfoză completă: puiul leșinat se transformă într-un copil hiperactiv, care reîncepe să alerge prin casă, să se agite, de nici nu zici că acum câteva minute dormea pe picioare!…În fine, după ce depășiți toate etapele procedurii de culcare a celui mic, taman când să exclamați ” Uf! Am scăpat! L-am culcat!”, copilul începe să vă terorizeze cu diverse rugăminți de genul : Vreau la oliță! Mi-e foame! sau Spune-mi o poveste! Nu-i așa că vă vine să vă luați câmpii?!?
In realitate însă, a culca un prichindel nu constituie o problemă atât de dificilă cum pare a fi la prima vedere. Este foarte important să aflăm care sunt adevăratele motive pentru care cel mic se opune somnului. Potrivit psihologilor, unul din ele este teama de singurătate. Copilul e de înțeles : cei mari îl bagă în pat și îl abandonează, închizând de multe ori ușa în urma lor. Iată-l deodată rămas singur, în întuneric. Se va opune somnului cu atât mai mult, cu cât mai aveți și proasta inspirație să-i spuneți, uneori, câte o poveste despre Bau-Bau, înainte de a-l abandona în camera lui. Cu o astfel de atitudine, nu veți face decât să-i alimentați dorința de a nu se culca și de a rămâne cât mai mult timp treaz.
Haideți să trecem la lucruri ceva mai concrete. Există o sumedenie de modalitați prin care vă puteți în mod pașnic, copilul. Metoda cea mai sigură si cea mai răspândită este joaca.
Spre exemplu : Inainte de somn, copilul trebuie să se spele pe dinți, să facă băiță, să-și adune jucăriile împrăștiate prin casă. Pentru a grăbi acest ritual, încercați să-l provocați la un joc. Spre exemplu, declanșați o întrecere : cine va reuși să facă mai repede curățenie în „mediul său” : dumneavoastră – pe masa de lucru, sau el – în camera de joacă.
E foarte indicat să-i citiți o carte la culcare. Dar atenție! Cartea nu trebuie s-o alegeți dumneavoastră, ci copilul! În același timp, puteți să inventați chiar dumneavoastră o poveste, bazată pe întâmplări petrecute în acea zi. Copilul poate deveni eroul principal al poveștii respective, iar acțiunea trebuie să evidențieze niște fapte urâte pe care acesta le-a făcut în ziua respectivă. Ascultând povestea, copilul se va identifica cu personajul principal și va înțelege că a procedat greșit . În acest fel vin împușcați doi iepuri dintr-o lovitură : reușiți să-l și culcați, să țineți o lecție de educație, fără ca cel mic să-și dea seama de acest lucru.
În altă ordine de idei, veți reuși să vă adormiți și mai repede copilul dacă veți reuși să-i imprimați o oră fixă pentru culcare. Încercând să-l culcați mai multe zile sau săptămâni la rând la ora 21, îi veți ajuta organismul să-și formeze un reflex stabil.
În „opera de culcare a celui mic” mai pot apărea ceva probleme datorită personajelor de groază pe care fie le inventează copilul însuși, fie le regăsește în poveștile horror ale fraților mai mari, dornici să se amuze pe seama reacțiilor celui mic. Pentru a-l vindeca de teama față de acești „monștri” imaginari, prefăceți-vă că îi alungați chiar dvs. din camera copilului. Spre exemplu, închideți ușa de la cameră, spunând : ” Așteaptă o clipă, că le-arăt eu lor!” ș.a.m.d., iar copilul se va bucura nespus că mama a gonit balaurii și acum el se poate culca liniștit!
Suntem siguri că și dumneavoastră aveți propriile metode pentru a-i culca pe cei mici. Poate că ar fi interesant să ni le împărtășiți și nouă, ce ziceți?
Comentează