Cu toții am vrut cel puțin o data să dăm în judecată o firmă, un restaurant sau pe tipa nesuferită de la poștă.
Ei bine, recent am trecut printr-o situație de criză care pot spune că necesită mai mult decât recuperarea daunelor materiale și morale ale presupusului reclamant.
Probabil ați auzit de Accutane (sau Roaccutane – cum este cunoscut în unele țări, printre care și România); dacă nu, pentru binele vostru încercați să uitați numele ăsta! Este un medicament aprobat de FDA (Food and Drug Administration) în 1982 care a făcut miliarde pentru Hoffmann-La Roche. Se presupune că ajută la vindecarea acneei însă, încă din primii ani reacțiile adverse au reprezentat un mult discutat subiect în publicațiile științifice. În 1998, un reprezentant FDA a spus că „Date fiind toate dovezile de până acum, nu pot să nu ajungă la concluzia că Accutane afecteaza puternic negativ creierul uman din punct de vedere clinic și că, la unii pacienți, Accutane este asociat cu boli psihiatrice foarte grave”.
Un prieten de-al meu, din cauza lipsei unui rezultat satisfăcător în urma mai multor tratamente, a decis să încerce și Roaccutane. Timp de aproape 2 luni a luat regulat medicamentul. Primele simptome au fost reacțiile adverse frecvente (cum le numesc ei) – pielea inflamată, buze crăpate, mâncărimi, etc. În prospect sunt incluse și reacțiile adverse rare sau foarte rare cum ar fi: depresia, tulburări psihice, violență/agresivitate sporită, semne ale psihozei sau gânduri negre (suicid). ÎNSĂ, medicii dermatologi tind să sublinieze faptul că doar 1 din 10000 de pacienți riscă să pățească ceva. Ei bine, el a fost acel 1. Am avut bilete în primul rând la schimbările de comportament determinate de acest medicament. Stări inexplicabile de furie, atitudine ușor agresivă, momente de depresie gravă (cu tot pachetul, plâns greu de oprit, întrebări existențiale și răspunsuri care duceau la și mai mult plâns). Mai mult de atât, dacă nu întrerupea așa-zisul tratament, cred că aduceam și flori la sfârșit…
Dacă citeam undeva un articol sau o petiție legată de daunele produse de acest medicament probabil nu le-aș fi luat în serios, dar, văzând cum o persoană apropiată mie trece prin mai mult de 80% dintre stările nefavorabile descrise de specialiști, mă face să mă întreb cât de cruzi pot fi cei care promovează și finanțează acest medicament?
Pe parcursul timpul au fost intentate sute de procese împotriva celor de la Roche. În octombrie 2001, FDA a primit 138 de rapoarte ale unor cazuri care asociau medicamentul Roaccutane cu suicidul: 92 de cazuri in SUA si 46 din alte tari. In baza de date a US AERS (Adverse Event Reporting System) au fost înregistrate 2.780 de cazuri de tulburări psihice apărute ca urmare a administrării de Roaccutane, dintre care 445 erau cazuri grave de depresie.
În urma multelor procese, judecătorii au obligat Roche să plătească mai mult de 53 de milioane de dolari reclamanților dar compania a făcut apel la verdicte, iar judecătorii de tribunal au decis în favoarea lui Roche în majoritatea reluărilor.
Foarte amuzante mi se par argumentele cu care au venit cei de la Accutane: „Cauzele rănilor reclamantului nu au fost cunoscute.”, „Accutane nu a cauzat leziuni reclamantului.”, „Nu există studii științifice care să demonstreze că Accutane poate provoca IBD (Inflammatory bowel disease ) sau sinucidere.” și preferata mea, „Roche a oferit un avertisment amplu despre efectele secundare.”…
Ei nah! Ce băieți buni! Fac un medicament de 900 de ori mai puternic ca efecte psihice secundare decât alte antiacneice care duce inclusiv la moarte și totuși ne avertizează. E vina noastră dacă facem parte din acel 1%. Bravo vouă!
Comentează