Episodul 1: Ideea mea
Dacă aș fi avut 30 de ani sau pe undeva pe-acolo, probabil ( sau cu siguranță) că l-aș fi privit pe Mircea Radu ca pe un superstar hoolywoodian, cu care aș fi fugit lesne la capăt de lume, cu bilet doar “dus”. Sau l-aș fi văzut călare pe un armăsar pur-sânge, ițindu-se din depărtări, în galop, de după un nor de praf și luându-mă, în goana armăsarului său, sus, pe șa. Probabil că stoluri de fluturi mi-ar fi cutreierat stomacul și alte organe interne și, cu puțin tupeu, probabil că m-aș fi dat peste cap, încercând să-l fac să mă și bage în seamă. Dar nu mai am cam de multicel 30 de ani. De aceea, pe Mircea Radu nu cutez să-l mai privesc decât ca pe un foarte bun coleg, ca pe un proofesionist desăvârșit, un om profund și întelept, o persoană charismatică și plăcută, a cărui frumusețe fizică se reflectă din belșug și înlăuntrul lui, în zona de atrii și ventricule. Îi citesc pe nerăsuflare postările superbe de pe acest site și pe cele de pe blogul lui, îi admir discreția cu care își înconjoară frumoasa familie ( atât de frumoasă, încât ar fi meritat, poate, să fie dată ca exemplu). Și mă bucur că îi sunt colegă, chiar dacă ne despart corpuri de clădire, etaje, denumiri de departamente și de șefi. De aceea, provocarea pe care am primit-o recent – aceea de a desțeleni, alături de echipa mea, un complicat tronson orar al TVR2- mi-a oferit prilejul de a pune la cale o “construcție” inedită : i-am propus lui Mircea să prezentăm împreună un show zilnic, croșetat în jurul confruntării celor două lumi care populează planeta: cea a noastră, a femeilor, și cea a lor, a bărbaților. Și, spre bucuria mea, Mircea a acceptat.
Episodul 2: Ideea Lor
Economia de piață are legile ei. De fier. Vrei să reușești, trebuie să le respecți. Uneori strângând din dinți. Una din ele glăsuiește clar: important nu este nu atât să produci, ci să-ți și vinzi produsul. Iar ca să vinzi, trebuie mai întâi ca lumea să afle de produsul tău. Să-l aștepte cu sufletul la gură, înainte încă de a apărea. Să se năpusească asupra lui, când va fi pus în galantare. În cazul nostru, galantarul e micul ecran, iar produsul este cel pe care-l vom lansa peste o săptămână și-un pic. Când spun “vom”, mă refer și la echipa mea de nota 10, dar în primul rând la Mircea, colegul meu. Care, după ce a apucat să spună DA, a devenit membru al familiei noastre. Adicătelea, va suferi și se va bucura alături de noi. Dar să revenim. Pentru ca lumea să afle că ne vom naște ( ca și cuplu, ca și emisiune), trebuie așadar să ne promovăm. Aici intră în joc imaginație, inspirație, fler, experiență, marketinguri, presă, social media, ” din gură-n gură” etc.
Prizonieri ai abordărilor de tipul ” Senzațional!”, “Halucinant!”, ” Șoc!” , “N-o să-ți vină să crezi!” etc, colegii jurnaliști au găsit culoarul “perfect” pentru a împacheta știrea. Altminteri , banală : mare brânză, doi dinozauri ai TVR fac echipă, pe un tronson bânuit de lăuze și posesori de reumatism! Dar nu! Inspirații noștri colegi s-au gândit să ne…. îndrăgostească!!! Nuanțez: să ne “vândă” – până când lumea se va dumiri – ca și cuplu! Celebru cuplu de taină – cum suna cândva rubrica de bază a unui vestit pe atunci cotidian. Drept care, primele titluri în acest sens s-au și infiltrat. Nu ostentativ, ci discret. Până și colegi de-ai noștri începuseră să cocheteze cu ideea, întrebându-ne cu subînțeles : ” Oare n-am stârni interesul, dacă vom face ușoare speculații pe marginea misteriaselor voastre rendez-vous-uri din ultima vreme?”. Acu’…pe mine, după ce am fost plimbată ani de zile prin gâleata cu lături a presei tabloide, nu mă mai poate mira/ speria nimic. Mircea a reacționat însă dur, băgându-i în sperieți pe inventivii promotori de senzațional. Îl înțeleg și pe el : măcar dacă era vorba de Miss Universe, dar așa…cu Marina Almășan?!? Doamne-iartă-mă!
Lăsând însă gluma deoparte, declar sus și tare că sunt mai mult decât încântată că, cel puțin preț de un sezon, voi avea ocazia să combat alături de unul dintre cei mai buni și ai charismatici jurnaliști din TVR și sper ca măcar acel public feminin, rătăcit pe acasă în diminețile în care vom emite, să se adune ciorchine în fața micului ecran, pentru a-l admira pe drăgălașul meu coleg de prezentare și pentru a-i sorbi spusele. Iar, pe lângă el, poate voi mișca și eu vreo doi-trei pensionari simpatici, foști bărbați cuceritori!
Comentează