Bărbații din viața mea Ea și El

Cum îi  idealizam eu pe tâmpiţi

 

Vai, dacă aţi şti câţi tâmpiţi am idealizat în viaţa mea… Sunt foarte pricepută la treaba asta. Aş putea să-mi dau un doctorat. Sau să-mi deschid o afacere de idealizat tâmpiţi. Nu contează cât de prost, de insensibil şi de însurat e. Frumos să fie. Eventual să aibă şi ochi albaştri. Şi un aer misterios. Să miroasă bine. Eventual a feromoni dacă se poate. Ştiţi, la prima vedere nu par superficială în halul ăsta. Dar sunt, fir-ar să fie. N-ar strica să aibă un hobby. Ăştia ştiu că dezvoltă mai repede dependenţe. Că asta-mi doresc mai mult şi mai mult, să-l fac dependent de  mine. Habar n-am de ce. Aşadar, găsesc unul d’ăsta şi-l iau la idealizat. M-apuc să-l schimb, vrea, nu vrea. De obicei nu vrea, al dracului. Acum recunosc, unul nu s-a apucat de citit de dragul meu. Unul nu s-a lăsat de băut. eu eram aşa de îndrăgostită – să nu mă-ntrebaţi de ce, habar n-am – că nu credeam în ruptul capului că nu voi reuşi să fac om din el.  Eram în stare şi să-l suspectez că se schimbă pe ascuns. Că se ruşinează să recunoască. Eram convinsă că defectele nu sunt altceva decât calităţi duse la extrem. Ei bine, ăştia ai mei erau plini de calităţi. Duse la extrem, desigur. Ah, să nu vă-nchipuiţi că erau mai mulţi deodată. Doar pe rând. Dar, în timp, s-au strâns ceva. Dacă vedeam că nu se schimbă el, începeam eu să mă schimb. Căutam un numitor comun. Oare ce-mi trebuia mie numitor comun?! Habar n-am. Oricum, în timp ce eu aşteptam să-i crească aripi, el aştepta să-i crească… nu pot să vă spun ce. Dar vă las să ghiciţi. Asta am aflat-o azi, a postat un text un domn pe facebook. El susţine că ăsta-i singurul ideal al bărbaţilor. Eu îl cred, că pare că ştie ce spune. Dar asta mă pune într-un fel pe gânduri: nu mai sunt sigură că ei erau tâmpiţii.

Din volumul în pregătire Proză scurtă şi nebună

surse foto: zen.yandex.ru, chitalnya.ru

Uscatoare rufe