Adolescenții nu sunt o categorie foarte “confortabilă” pentru noi, adulții. Ei nu se mai cred,nici în ruptul capului, copii – și nici nu mai sunt, de fapt!- dar, în același timp, nu sunt încă nici adulți : nu se pot descurca singuri cam din niciun punct de vedere. Însă ei cred că o pot face. Și o și fac, producând greșeli pe bandă rulantă. Iar de aici vin o sumedenie de probleme și de conflicte cu noi, ăștia mari, părinții lor, profesorii lor, depășiți, de cele mai multe ori, de furtunile apărute în relația cu cei tineri.
Literatura de specialitate și psihologii planetei abundă in sfaturi : cum să vorbești cu ei, ce atitudine să adopți într-o anume situație, cum să gestionezi inerentele conflicte, dacă e bine sau nu să te “tragi de șireturi” cu fiul/fiica adolescent. La sfaturi ne pricepem cu toții, însă când e vorba de aplicat în propria familie / clasă, lucrurile se complică.
Cu inteligență și imaginație, adulții “cărora le pasă” ( o categorie aflată pe cale de dispariție!) încearca diferite metode de a li se adresa tinerilor, de a și-i apropia, de a crea canale de comunicare cu ei, conservandu-le personalitatea, însă ajutându-i totodată să aleagă, în viață, drumul bun.
Teatrul Excelsior a fost creat, cu 30 de ani în urmă, ca un teatru pentru copii și tineret. Misiunea sa nu a fost alterată de trecerea anilor si nici de răsturnările de valori și degringolada din societatea romanească. Un colectiv de actori talentați, corect îndrumați de diriguitorii Teatrului, le oferă și astăzi tinerilor spectatori piese de calitate, care nu “trec”, pur și simplu, prin fața ochilor lor, ci lasă urme în gândurile lor, în felul în care înțeleg viața și încearcă să facă față provocărilor sale. Unul din proiectele inspirate, ale Teatrului Excelsior este, iată , deja de 4 ani, TEEN-FEST. Festivalul stă să-nceapă, de aceea, despre el și ceea ce se ascunde în spatele lui, am schimbat azi câteva cuvinte cu directorul său, doamna Oana Borș.
Marina Almășan : – Stimată doamnă Oana Borș, sunteți directorul Festivalului de teatru pentru adolescenți TEEN-FEST. Sunt adolescenții o categorie greu de “gestionat”, in materie de teatru?
Oana Borș : – Adolescența este o perioadă specială în viața fiecăruia. Este o perioadă de trecere de la copilăria protejată și „dirijată” de către părinți și profesori la maturitate, acea vârstă în care decizia îți aparține. Adolescența este perioada în care începi să înveți să alegi. Ceea ce putem să facem noi, este să încercăm să le oferim tinerilor evenimente care să îi determine să aleagă să vină la teatru. Este un drum greu, se face cu răbdare, dar numai astfel le putem cultiva cu adevărat gustul către consumul cultural.
Marina Almășan : – De ce a fost nevoie să se creeze acest Festival? Ce-și propune el, de fapt?
Oana Borș : – Festivalul face parte din programul managerial al Teatrului Excelsior, singurul teatru din București ce are ca public țintă copiii și adolescenții. De aceea, proiectele desfășurate aici se diferențiază cumva de cele derulate de către teatrele generaliste.
Marina Almășan : – La fel și Festivalul. El este gândit a fi o platformă creativă, dar și educațională pentru tineri. Secțiunea oficială – producții de teatru realizate de teatre profesioniste – urmărește două direcții: spectacole care pun în lumină universul de preocupări sau problemele adolescenților (Teen Attitude) şi „re-citiri” regizorale ale textelor din marea dramaturgie, ce fac parte din programa de studiu (Reborn Classics). Programul este completat de evenimentele prezentate în cadrul secțiunilor conexe, ce propun formule interactive de comunicare cu tânăra generație: Maratonul Adolescenței Teens in the Spotlight (spectacole de teatru tânăr, concerte, proiecții foto și momente de improvizație realizate chiar de către adolescenți), Atelier Teen-Fest (anul acesta va fi un atelierul de artă fotografică), secțiunea #împreună (care le facilitează tinerilor cu deficiențe senzoriale accesul la spectacolul de teatru, apelând la mijloace tehnice auxiliare). Și, ca în fiecare an, Teen-Fest iese din sala de spectacol și ajunge și în curtea școlii (#teatruînlicee), sub forma unui performance prezentat în câteva licee bucureștene.
Oana Borș : – Am vazut că genericul acestei ediții – a patra! – este “Cine sunt eu?”. De ce ati optat pentru această “întrebare”?
În fiecare an lansăm câte o provocare tematică. Un îndemn la cunoaștere și autocunoaștere (prin tema ediției actuale), un îndemn către conștientizarea locului în care trăiesc (prin teme ca: orașul ascuns sau cultură urbană) sau un îndemn către imaginare (viitorul imaginat).
Revenind la întrebarea „Cine sunt Eu?”, cred că adolescența este vârsta la care trebuie să începi să-ți definești identitatea.
Marina Almășan : – Și cum ii ajutați pe adolescenți să găseasca răspunsul la ea?
Oana Borș: – Nu avem cum să îi ajutăm să găsească un răspuns doar într-o săptămână de evenimente culturale. Dar le transmitem un mesaj (care sperăm să ajungă la ei, fie doar subliminal): e timpul să își pună această întrebare.
Marina Almășan : – Concret, ce spectacole ati ales pt această ediție a Festivalului? Va rog să vă și motivați selecția.
Oana Borș: – Cum spuneam mai sus, spectacolele selectate trebuie să se încadreze, ca prim criteriu, în acele două direcții. Al doilea, în mod firesc, este valoarea estetică. Selecția este:
Reborn Classics
Cei doi tineri din Verona, după W.Shakespeare, regia Vlad Trifaș (Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești)
Lecția de Eugen Ionescu, regia Radu Iacoban (Teatrul Mic, București)
Năpasta de I.L. Caragiale, regia Andrei și Andreea Grosu (Teatrul Excelsior, București)
O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Andrei și Andreea Grosu (UNTEATRU)
MOLIÉRE. ERÉIROM, după Jean-Baptiste Molière și Mihail Bulgakov, regia Roman Feodori (Teatrul „Nottara”, București)
Revizorul de Gogol, regia Sabra Sambriș (UNATC „I.L. Caragiale” & Teatrul Național București)
Teen Attitude
Trucul lui Patrick de Kristo Šagor, regia Anca Colțeanu (Teatrul de Comedie, București)
Limite de Mihaela Michailov, regia Radu Apostol (Centrul de Teatru Educațional Replika)
Băiatul cu șosete roz de Alexandru Gorghe, regia Cicârlan (Teatrul Excelsior, București)
Monster de Duncan Macmilla, regia Nae Constantinescu, (Vanner Collective, & Centrul de Teatru Educațional Replika Replika)
Se adaugă, în deschiderea și închiderea evenimentului, două spectacole ale Teatrului Excelsior: Turandot, după Carlo Gozzi, regia Sânziana Stoican și Familia Adams, muzica și versurile Andrew Lippa, scenariul Marshall Brickman și Rick Elice, regia Răzvan Mazilu.
Marina Almășan :- Dumneavoastră, personal , care din aceste texte credeți că va ajunge cel mai rapid la sufletul “destinatarului”?
Oana Bors : – Atunci când am ales aceste spectacole am făcut-o cu convingerea că sunt de interes pentru tineri, fie prin temă, fie prin mesaj, fie prin tipologia personajelor. De fiecare dată aștept, însă, reacția tinerilor. Și nu numai cea directă, la spectacol, ci și pe cea a juriului. Căci avem un juriu format din adolescenți care alege, la final, care este spectacolul cu care au rezonat cel mai bine.
Marina Almășan : – Va mai amintiți perioada in care dumneavoastră însevă erați adolescentă? Care erau , pe atunci, problemele care vă “măcinau”?
Oana Borș: – Cred că, în fond, aceleași care îi macină și pe tinerii de azi. Forma pe care o îmbracă astăzi este diferită, poate și modalitatea de a ajunge la scopuri. Dar ADN-ul trăirilor umane nu se schimbă. Tot despre iubire este vorba, despre căutarea identității, despre poziționarea față de celălalt (fie el coleg, părinte sau simplu trecător prin viața lor), tot despre idealuri și speranțe.
Marina Almășan : – Sunt, oare, adolescenții de astăzi diferiți de cei de atunci? Schimbările sunt în bine sau în rău?
Oana Bors :- Da. Sigur. Sunt diferiți în felul în care se raportează la realitate, pentru că și aceasta este diferită acum față de cea care ne-a format pe noi. Tot astfel, nevoile lor sunt modelate de această realitate, căci sunt produsul timpului pe care îl trăiesc. Schimbarea de paradigmă o putem sesiza doar noi, pentru am trăit și într-un alt fel de timp. Ceea ce pentru noi poate fi bine, pentru ei poate să nu fie, doar pentru că nu au cum să aibă același criteriu de comparație. E un mers firesc al societății care, de-a lungul secolelor, a trecut peste astfel de praguri de evoluție. Și acum trecem peste un astfel de prag și, cu siguranță, altul se aproprie în mod accelerat.
Marina Almășan : – Ca adulți – mulți dintre noi parinți ei înșiși de adolescenți – ce anume considerați că trebuie să le transmitem copiilor noștri? Ce valori mai sunt „ în trend”, în vremurile noastre?
Oana Borș : – Important este să le transmitem dorința de a-și descoperi propriile valori, pe cele ale generației lor și ale societății pe care aceasta o construiești. De a-și găsi sensul și a nu-l trăda, păstrându-și însă verticalitatea și onestitatea.
Marina Almășan : – Și care ar fi cele mai eficiente “canale de comunicare”?
Oana Borș: – Cele care ajung la cel căruia îi este destinată „comunicarea” fără să agreseze.
Marina Almăsan : – În acest context, prin ce este tentant “Teenfest”?
Oana Borș : – Prin faptul că vorbește aceeași limbă cu cei cărora li se adresează.
Marina Almășan : – Vă mulțumesc și..sunt sigură că va fi mare îmbulzeală și anul acesta, la Teen-Fest!
Comentează